DE LA CASA PAUCESCU LA CASA ARHITECTILOR PDF Imprimare Email
Autor Rodica Pavel   
Miercuri, 05 Octombrie 2016 09:42

 

Directia a_Va_18_full

Istoricitate și funcționalitate

Construită în secolul al XIX-lea de către ministrul Paucescu, mai exact în anul 1884, casa Paucescu se află în vecinătatea Bibliotecii Centrale Universitare și a fostului Comitetului Central, nu departe de Muzeul Național de Artă si Ateneul Roman.

De-a lungul anilor casa și-a schimbat proprietarii, la fel și în perioada comunistă, când a funcționat ca sediu al Direcției V Securitate, oficial aparținând de BCU.

În timpul revoluției din decembrie 1989, casa Paucescu a suferit grave deteriorări fiind incendiată de proiectilele folosite la revoluție, la fel și alte câteva clădiri din jur precum Biblioteca Universitară și Muzeul Național de Artă fiind afectate. Spre deosebire de celelalte clădiri menționate, Casa Paucescu a fost cea mai afectată. Din întreaga clădire au rămas în picioare doar zidurile cu urme de gloanțe și fum, fiind din punct de vedere al rezistenței într-o stare destul de bună. Datorită trecerii prin timp și prin evenimentele istorice, casa capată valoare istorică, putand fi considerată monument istoric.


directia-v-2Untitled-5Untitled-4 paint


Zidurile casei au rămas sub cerul liber mulți ani la rând, amintind trecătorilor dramatismul revoluției din 1989.

Monumentul capătă astfel o valoare de vechime, îndeplinită printr-o vizibilă îmbătrânire; lipsa integrității și imperfecțiunile de natură materială fiind caracteristica cea mai vizibilă la casa Paucescu.

Alois Riegel, clasifică frumos toate aceste valori în cartea sa “Cultul modern al monumentelor” apărută în 1903, care este un reper important pe drumul stabilirii principiilor restaurării în viziunea modernă a secolului al XX-lea, marcând desprinderea gândirii și teoriei asupra domeniului de filosofia și practica secolului al XIX-lea.

Poate cel mai important precept enuntat de Riegel este, pentru cazul de față, acela că valoarea de vechime se opune valorii de noutate.


UntitledUntitled-7Untitled-6paint


Valoarea de noutate intervine în acest caz în momentul adoptării unei soluții de punere în valoare a ruinei. Practic, clădirea este amenajată ca sediu al Uniunii Arhitecților. Aceasta a presupus realizarea unui proiect prin care s-a dorit păstrarea și conservarea ruinei ca o mărturie a trecerii prin timp a monumentului, și în același timp de a-i reda funcționalitatea. Astfel, a fost adoptată soluția de a se construi un bloc de sticlă de mai multe etaje în incinta zidurilor, acestea rămânând practic adosate noii constructii.


Soluția adoptată propune coexistența în același spațiu a celor două valori aparent ireconciliabile, ea pariindu-și succesul în principal pe opoziția maximă dintre materia și stilul ruinei – zidul și formele clasice si acelea ale noii construcții – sticla și metalul cu forme drepte, minimaliste.


Bibliografie selectivă:

RIEGL, Alois, Cultul modern al monumentelor(Esenţa şi geneza sa), Bucureţti , 1999

BRANDI, Cesare., Teoria restaurării, Ed. Meridiane, Bucureşti 1996

CHOAY, Francoise, Alegoria patrimoniului, Ed.Simeria, Bucureşti, 1998,

* imaginile actuale apartin autorului

* imaginile de arhivă – sursa: https://alexandrumitache.wordpress.com/tag/casa-paucescu/,

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2013/12/dubla-enigma-a-sediului-uniunii-arhitectilor/

 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook
Author of this article: Rodica Pavel

Alte articole publicate de acest autor


Editura ACS

patrimoniu pentru copii

Arbore 14 mic pt site

Login Form



Subscribe Here

pentru a primi stirile paginarestaurarii.ro scrieti aici adresa voastra de email

Autori

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com