Forme de degradare ale picturilor PDF Imprimare Email
Autor Andreea Michescu, Ioan Darida   
Vineri, 10 Noiembrie 2017 22:57

DSCF4092

Principalele forme de degradare la care vom face referire în continuare se referă la acele categorii vizibile și ușor recognoscibile de degradări ale obiectelor de artă, în acest scurt material, fiind prezentate principalele caracteristici și cauze care au dus la apariția lor. Pentru o mai bună înțelegere a felului în care trebuie analizate diferitele categorii de patrimoniu mobil este necesară decelarea de la început a formelor de degradare în degradări ce se referă la integritatea fizică a materialelor și degradări ce afectează percepția estetică a obiectelor.

Fisurile și craclurile sunt forme de degradare ce se referă la acele modificări interne ale materialelor din care sunt alcătuite obiectele. În general, craclurile sunt rezultatul unor modificări chimice şi fizice în structura internă a materialelor ca urmare a îmbătrânirii. Deseori pe reţeaua de cracluri de bătrâneţe se suprapun şi cracluri largi, spectaculoase, de formă neregulată, care apar în urma unor vicii de tehnică. Fisurile apar și în urma variațiilor bruște a parametrilor de microclimat ori a unor șocuri mecanice în condiţiile unei elasticităţii reduse a stratului pictural îmbătrânit. Principiul care stă la baza apariției acestor forme de degradare este caracterizat de scindarea unor legături fizico-chimice specifice materialelor din care sunt realizate obiectele. Îmbătrânirea materialelor este în strânsă legătură cu mediul în care piesa a fost conservată de-a lungul istoriei sale.


În general, fisurile sunt cele care apar primele, fiind formele vizibile ale unui proces deja ințiat. Caracterul evolutiv al acestor forme de degradare este dependent de natura materialelor în cauză precum și de condițiile de conservare la care a fost supusă piesa. Specificitatea acestor forme de degradare este dată de fiecare clasă de obiecte în parte. Se poate însă generaliza faptul că materialele cu caracter higroscopic sunt de regulă cele mai susceptibile să prezinte fisuri, cracluri ori fracturări.

Fracturile sunt formele de degradare ale suporturilor picturilor ce apar de cele mai multe ori în urma unor șocuri mecanice puternice. Loviturile sunt cele care pot produce fragmentarea sau fisurarea agresivă a suportului.


Desprinderile straturilor de materiale din care sunt alcătuite diversele obiecte de patrimoniu survin mai frecvent în zonele cu fisuri în toată grosimea stratului pictural sau, în anumite condiţii, pe reţeaua de cracluri (mai ales cele de tehnică). Sub acțiunea factorilor de microclimat aceste forme de degradare pot avea diverse caracteristici și se pot clasifica în mai multe tipuri, în funcție de materialele constituente ale operelor de artă pe suporturi mobile. Acțiunea continuă a unui microclimat nefavorbail va face ca procesul desprinderii să continue și să se accentueze, rezultând în final pierderi semnificative de material.

DSCF7068DSCF2887IMAG02891

Desprinderile pot apărea și în cazul în care obiectele sunt alcătuite din mai multe elemente asamblate cu diverse sisteme de prindere. Indiferent dacă elementele sunt compuse din același material sau nu, la un moment dat în istoria obiectelor, ele se vor desprinde.


Tehnica originală de lucru joacă un rol important în acest caz, preocuparea artistului asupra tipurilor de îmbinare pe care le folosește va determina în timp comportamentul materialelor. Dacă elementele sunt alcătuite din materiale diferite, mai mult sau mai puțin compatibile, atunci desprinderile lor vor fi accentuate.


Atunci când apariția degradărilor este sesizată, se impune luarea măsurilor necesare stopării evoluției lor, orice altă intervenție neavizată asupra suprafețelor desprinse fiind nerecomandată întrucât, într-o formă sau alta, mai repede sau mai târziu, intervenția nespecializată va produce alte degradări ireversibile. Intervenția restauratorului se impune în aceste situații, pregătirea sa în domeniul conservării și restaurării clasei de patrimoniu în care se înscrie obiectul afectat, îi dă posibilitatea efectuării unei evaluări corecte a stării de conservare precum și elaborarea unui plan de intervenție adecvat.


Lacunele sunt formele de degradare ce se pot defini prin lipsuri ale materialelor originale din stratigrafia lucrărilor. Lacunele, de cele mai multe ori sunt rezultatul desprinderii și pierderii de material din structura pieselor. Ele pot apărea și în cazul acțiunilor de vandalism, atunci când acțiunea intenționată a unor persoane are ca scop fragmentarea stratului pictural. Lacunele pot fi clasificate în funcție de profunzimea lor și de factorii de degradare care le generează. Cele mai profunde lacune sunt cele cauzate de degradările suportului care evoluează și determină pierderea de strat pictural.


Eroziunile sunt de fapt lacune în grosimea stratului pictural, de profunzimi mici, care afectează în general stratul de la suprafața obiectelor. Spre deosebire de alte tipuri de lacune, eroziunile vor apărea ca urmare a acțiunii mecanice de frotare, în timpul unor intervenţii necorespunzătoare de întreţinere (spălare, curăţire cu materiale abrazive, îndepărtarea mecanică a unor materiale străine etc.) sau prin manevrarea greșită a pieselor, ambalarea și transportul necorespunzător.

5A1 5IMG 1038


 

afcn-mic thumb130_130


Proiect cultural "Despre restaurare - mobil" co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.”

 

 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook
Author of this article: Andreea Michescu, Ioan Darida

Alte articole publicate de acest autor


Editura ACS

patrimoniu pentru copii

Arbore 14 mic pt site

Login Form



Subscribe Here

pentru a primi stirile paginarestaurarii.ro scrieti aici adresa voastra de email

Autori

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com