Aspecte generale privind conservarea şi restaurarea picturii lui Pârvu Mutu de la biserica mănăstirii Mamu PDF Imprimare Email
Autor Gina Baranovschi   
Miercuri, 16 Ianuarie 2013 12:13

 1. Scurt istoric

deisisSatul Mamu apare documentar la 1 august 1437, în anumite acte de proprietate ale unor mari boieri, ulterior intrând în posesia lui Constantin Brâncoveanu. Pe valea Mamului, la Stăneşti, mai exista o ctitorie a boierilor Mogoş Banul şi Mogoş Spătarul, refăcută de legendarii fraţi Buzeşti, generali ai domnitorului Mihai Viteazul (1593-1601).

Aşezământul de la Mamu, ca modest schit de călugăriţe, îşi are începutul la jumătatea secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a fraţilor Buzeşti. Moşiile intrând în posesia familiei Brâncovenilor, o sută de ani mai târziu, mama lui Constantin Brâncoveanu reface biserica de lemn, ce era stricată. În anul 1696, Constantin Brâncoveanu o dărâmă şi construieşte pe locul ei actuala biserică de zid.

Pictura este realizată tot în această perioadă (fiind finalizată în 1699), de către pictorii Pârvu şi Marin. Tot de atunci datează şi catapeteasma, sculptată şi aurită.





2. Intervenţii la aşezarea monahală de la Mamu

exterior

A doua jumătate a secolului XVI: ctitoria de lemn a fraţilor Buzeşti este reparată de Doamna Stanca;

1696: în timpul lui Constantin Brâncoveanu, are loc refacerea completă din zid pe locul celei de lemn;

1697-1699: se pictează în tehnica al fresco de către Pârvu Mutu şi Marin;

1828: intervenţii de refacere a arhitecturii;

1842: refacerea turlei Pantocrator, din lemn şi repictarea întregii biserici, sub supravegherea stareţei Meletina;

1910: intervenţii de consolidare a arhitecturii şi diferite reparaţii;

1911: conform Anexei la Raportul Comisiunii din 1911, printre notaţiile operaţiunilor efectuate acum găsim:

de jur împrejur s-a făcut un pavaj de cărămidă, de 1 metru lăţime. Tot cu cărămidă s-a pardosit şi pridvorul de la intrarea bisericii.

ramele de pictură ale ferestrelor s-au spălat cu soluţie de sodă caustică, curăţindu-se de stratul de vopsea ce acoperea pictura.

în interior s-a făcut schela pentru zugrăvirea turlei şi, cu această ocazie, s-a spălat cu o soluţie slabă de natrium o parte din pictura în ulei de la sânul bisericii şi s-a descoperit sub ulei vechea zugrăveală al fresco, care este de la fondarea bisericii (1696). Această descoperire a sugerat ideea de a se spăla întreaga pictură şi a se zugrăvi turla în stilul găsit.

pridvorul s-ar putea şi el zugrăvi tot în stilul vechi, iar icoana de hram poate fi spălată de uleiul de deasupra şi restaurată.

1915-1917: înlocuirea turlei din lemn cu una din zid, consolidări arhitecturale şi îndepărtarea repictărilor;

1932: diferite reparaţii;

1957-1959: intervenţii de consolidare a structurii bisericii şi a anexelor, organizate de Direcţia Monumentelor Istorice;

1974: renovarea exteriorului;

1978: ca urmare a constatării avarierii la nivel arhitectural, este făcut un proiect de consolidare a structurii arhitecturale, prin tiranţi metalici şi centuri din beton armat, ce urmau să fie plasate în grosimea zidului, fiind acoperite cu cărămidă;

după 1978: consolidarea edificiului prin tiranţi şi crearea unei structuri de rezistenţă la nivelul turlei.




 x1x3x2


3. Tehnica de execuţie


Din analiza optică, stratigrafică şi a tehnicii şi tehnologiei folosite la efectuarea picturii bisericii de la Mamu se poate afirma că tehnica este al fresco. Preparaţia pe care s-a pictat este un mortar de var cu cânepă sau câlţi, întins direct pe zid. El prezintă o suprafaţă rostuită îngrijit; în urma sondajelor şi a observaţiilor, se poate afirma că nu există preparaţie grosieră de tip arriccio. Acest intonaco prezintă o serie de intruziuni, mici pietricele, fragmente de cărămidă, lemn, cărbune, paie etc., specifice frescei. Se observă îmbinările stratului de preparaţie la acest tip de pictură (mai ales la pontate, dar şi la giornate), urme de sclivisire, presare, incizii pentru desenarea scenelor, urme de compas la aureole. Concomitent cu desenul prin incizare (folosit în general la compoziţia în mare, veşminte), este vizibil şi desenul cu pensula cu ocru la portrete şi la anumite detalii de arhitectură. De asemenea, se observă că ordinea şi modul de efectuare a picturii au fost cele specifice al fresco (de exemplu suprapunerea straturilor de proplasmă, semicarnaţie, carnaţie, lumini, împăstări ale luminilor la portrete cu culori cu caseinat de calciu şi la luminile veşmintelor), aici apărând şi decorări cu “perle”, împăstări în relief – toate acestea indicând că la acest monument tehnica de lucru este al fresco.

 

4. Altarul


În altar, în lipsa tencuielii de la partea inferioară a draperiei, s-a efectuat în 1915 o chituire, pictată al secco, în maniera celei pictate de Pârvu Mutu. Friabilitatea acestei chituiri a necesitat impregnarea şi consolidarea ei pe alocuri.


4.1. Îndepărtarea repictării din calotă (efectuată în 1915) şi descoperirea frescei de la 1828

În conca altarului se păstra repictarea al secco de la 1915, într-o stare de degradare avansată, prezentând multiple exfolieri şi lacune. În urma testelor de curăţare şi de îndepărtare a repictărilor, am constatat prezenţa unui strat al fresco ulterior lui Pârvu Mutu. Acesta se afla într-o stare de conservare mult mai bună faţă de repictarea din 1915, iar din punct de vedere artistic era mai valoros. Constatând prezenţa în totalitate a acestei fresce la nivelul întregii calote, am îndepărtat repictarea din 1915.

 

4.2. Descoperirea stratului de frescă martelat, aplicat înainte de pictura lui Pârvu Mutu

La baza calotei altarului, în partea sudică, am descoperit prezenţa unui fragment de frescă de aproximativ 1 m2, care nu aparţinea nici unei perioade a intervenţiilor din această biserică, fiind acoperit de reparaţiile de la 1915 şi 1828, ce erau foarte degradate. Am constatat că, din punct de vedere tehnic, pictura este realizată al fresco şi reprezintă partea inferioară a unei scene (picioare, probabil ale unor apostoli). Starea de conservare a stratului pictural este foarte bună, dar stratul-suport este martelat şi acoperit la pontate, în partea inferioară, de stratul de frescă al lui Pârvu Mutu, ceea ce indică prezenţa acestei picturi înainte de cea a lui Pârvu Mutu – aspect nemenţionat în nici o sursă de documentare; este posibil ca altarul să fi fost pictat în scurtul timp dintre zidirea şi pictarea bisericii.


 IMG 0770altar


4.3. Descoperirea stratului de preparaţie în stuc, cu decoraţiuni zimţate la toate muchiile firidelor, aflat sub fresca lui Pârvu Mutu

Ca o continuare a ceea ce observasem mai sus referitor la stratul de frescă de dinaintea lui Pârvu Mutu din concă, am descoperit la partea inferioară, în zona proscomidiei, în lacunele stratului-suport al lui Pârvu Mutu, un strat de frescă pus cu acurateţe, nepictat şi care la muchii, în nişe, prezintă o decoraţie în relief cu zimţi, un fapt nemenţionat de nici un document.



 

5. Naosul şi turla

 

5.1. Prezenţa picturii (al secco, 1915)IMG 0755 x

La nivelul turlei s-au îndepărtat reparaţiile aflate într-o avansată stare de degradare, fiind înlocuite cu mortare pe bază de var şi nisip.

La nivelul stratului pictural şi al stratului-suport au fost efectuate operaţiuni de consolidare, prin impregnarea unor substanţe cu rol de refacere a coeziunii.

 

5.2. Prezentare estetică

Ca metode de integrare a lacunelor stratului pictural şi a zonelor ample chituite cu mortare noi, s-au folosit velatura şi tratteggio.

 

5.3. Intervenţie de urgenţă

În intradosul arcului vestic, problemele majore de degradare au necesitat operaţiuni urgente de consolidare, iar în timpanul de vest o desprindere a stratului de frescă a necesitat o ancorare imediată şi, apoi, consolidarea stratului-suport.

Atât intradosul arcului de vest, cât şi timpanul vestic, au avut reparaţii cu repictări grosier lucrate, unele acoperind stratul original al lui Pârvu Mutu. Munca de decapare mecanică şi de înlăturare fizico-chimică a acestora, acolo unde se putea scoate la lumină stratul original, a fost destul de anevoioasă.

Absidele naosului au avut, de asemenea, probleme la nivelul stratului-suport, în special în concă şi la nivelul draperiei, în partea inferioară.

 

6. Pronaosul

Bolta pronaosului a necesitat operaţiuni de îndepărtare a repictării din anul 1915, care prezenta grave exfolieri ale stratului pictural. Ca urmare, am scos la iveală pictura în frescă din anul 1828. Aceasta a necesitat aceleaşi operaţiuni de conservare-restaurare menţionate până acum la celelalte încăperi.

 

6.1. Tabloul votiv

Tabloul votiv prezenta repictări la nivelul portretelor, în special. Bucuria mare a fost că, prin îndepărtarea foarte minuţioasă a lor, am descoperit desenul delicat al maestrului Pârvu Mutu.

Registrul ctitorilor şi al sfinţilor în picioare de la partea inferioară a pronaosului este destul de bine conservat şi putem observa măiestria care l-a consacrat pe Pârvu Mutu în redarea portretelor, desenul elegant, cromatica sobră.


tablou votivIMG 0692 xIMG 0686


7. Pridvorul

Pe peretele estic al pridvorului, uşa de intrare are un ancadrament cu pisanie, din piatră. În pisanie este menţionat anul zidirii, hramul bisericii şi ctitorii. La nivelul pridvorului se observă o degradare a pământurilor, în multe zone fiind vizibil stratul suport, ce poartă doar urme ale stratului pictural (arhitectură, veştminte); suprafeţele lacunare au fost, uneori, repictate. În aceeaşi situaţie sunt şi portretele de la partea superioară, fiind vizibil un fenomen de friabilitate, combinat cu exfoliere şi pulverulenţă. Se poate afirma că, în cazul acestor suprafeţe, stratul pictural lipseşte sau este degradat în proporţie de aprox. 50%. Mai rezistente sunt griurile din var şi fondul-cer. Acesta din urmă se păstrează neacoperit de repictare pe timpanul de nord, unde se observă o erodare superficială a sa. În celelalte zone, această culoare a fost repictată cu un strat de albastru azurit, observându-se şi zone cu intervenţii de albastru ultramarin. Foiţa de aur de la aureole nu se păstrează, fiind prezente doar repictări.
La nivelul registrului cu “Raiul” şi “Judecata de apoi”, stratul pictural lipseşte aproape complet, fiind vizibile doar urmele unor culori; pe aceste suprafeţe, chiar şi repictarea este prezentă în proporţie de doar 30%. La nivelul draperiei, suportul originar cu pictura sa se păstrează parţial, fiind acoperit de reparaţii ulterioare şi spoieli de var. Pe stâlpi, lipsa stratului pictural e mare, acesta fiind prezent în proporţie de 30-50%. De asemenea, aici apare şi fenomenul de pulverulenţă şi o eroziune generală a suprafeţei stratului pictural. Ca urmare a deschiderii pridvorului, au apărut cuiburile de păsări, construite din argilă şi paie, la intersecţia de plane ale timpanelor cu arcele (la nord şi sud). A rezultat murdărirea cu noroi şi excremente a zonelor inferioare ale picturii. În prezenţa umidităţii, excrementele de păsări pot produce azotaţi la nivelul stratului pictural.

 

*

 

În decursul celor 5 ani de restaurare (2004–2008), am reuşit să aducem la lumină un valoros ansamblu pictural. Din echipa de restauratori specialişti au făcut parte Gina Baranovschi, Călin Bîrzu, Otilia Alexa, Mircea Munteanu şi alţii.

Menţionez că partea materială a fost asigurată de Arhiepiscopia Râmnicului.


 

* Articolul face parte din lucrarea "Caietele restaurării. Humor 2012" apărută la Editura ACS, pp. 54-61

 

<< Început < Anterior 1 2 3 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 1 din 3)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook
Author of this article: Gina Baranovschi

Alte articole publicate de acest autor


Editura ACS

patrimoniu pentru copii

Arbore 14 mic pt site

Login Form



Subscribe Here

pentru a primi stirile paginarestaurarii.ro scrieti aici adresa voastra de email

Autori

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com