Ieud Deal, biserica de lemn: pânzele interstițiale - aspecte ale tehnicii originale și a metodologiei de conservare PDF Imprimare Email
Autor Andreea Michescu   
Marţi, 04 Martie 2014 08:13

10-Panza desprinsa-cu asigurare profilatica a picturiiI. Introducere

Stilul contructiv al bisericii de lemn Ieud Deal, a impus meșterilor vremii o anumită metodologie de realizare a decorației murale pictate. Suprapunerea bârnelor de lemn ce alcătuiesc pereții, care nu prezintă material de completare intermediar, a reprezentat o situație căreia meșterii populari din acea perioadă i-au găsit rezolvare. Pentru a acoperi spațiile dintre bârnele de lemn ce alcătuiesc pereții, dar mai ales pentru obținerea unei suprafețe murale optime spre a primi decorație pictată, pe zonele de îmbinare au fost aplicate fașe de pânză, denumite pânze interstițiale. Artiștii care au lucrat în aceea vreme la realizarea picturii murale, cunoșteau foarte bine proprietățile lemnului și felul în care acesta reacționează sub înfluența umidității și a temperaturii, erau conștienți de modificările dimensionale pe care aveau să le sufere bârnele utilizate în construcția bisericii. Știau că spațiile interstițiale rămase libere, vor constitui un factor de degradare rapidă a picturii murale pe care aveau în plan să o realizeze. De asemenea aveau cunoștință de faptul că acoperirea spațiilor interstițiale constituia un factor esențial în prevenirea pătrunderii în interiorul bisericii a curenților de aer, a apelor pluviale, a viețuitoarelor de mici dimensiuni, insectelor, a oricărui element exterior ce ar fi putut să perturbe starea fizică a ansamblurilor de pictură. Astfel, pânzele interstițiale au fost practic un element de izolare a încăperii față de factorii climaterici exteriori, o protecţie a picturii faţă de mişcările fibrei lemnoase.


Una din particularitățile constructiv-decorative din biserica de la Ieud, o constituie șirul relativ îngust de bolți mici semicilindrice ce se întălnesc atât pe peretele de nord cât și pe cel de sud în naos și pronaos. Ele amintesc de arhitectura occidentală a bisericilor din perioada goticului târziu, care au navele laterale boltite. Fiind realizate din structuri de lemn complexe, s-au întâlnit numeroase pânze aplicate pe viciile tehnice de execuție, dar mai ales la numeroasele zone de îmbinare și joncțiune. Pânzele de pe aceste suprafețe au necesitat un tratament de conservare mai atent și mai minuțios în ceea ce privește reașezarea lor în locurile de origine, însă identic din punct de vedere metodologic cu intervețiile care s-au realizat în restul bisericii, metodologie ce urmează a fi descrisă în cele ce urmează.


4-Panza interstitiala desprinsa si rasucita3-Panza desprinsa-sfasiata8-Desprindere marginala a panzei


II. Aspecte privind necesitatea pânzelor interstițiale ca elemente tehnologice a picturii murale pe suport de lemn

Scopul principal pentru care au fost aplicate pânze la îmbinările bârnelor de lemn, a fost acela de a pregăti suprafața murală pentru a primi stratul de preparație și ulterior decorația pictată. Pânzele interstițiale sunt elementele tehnologice esențiale în redarea continuității picturii murale pe suportul de lemn. Acoperind locurile de îmbinare a lemnului, s-a obținut o suprafață murală continuă, neîntreruptă de viciile constructive ale suprafeţei perețiilor. În plus, pânzele interstițiale au reprezentat în concepția meșterilor, un mod de prevenire a proceselor de deteriorare imediată a picturii murale. Aceștia, au anticipat formele de degradare ale picturii murale, date de modificările dimensionale ale lemnului, suprafețele murale cele mai expuse care ar fi fost supuse deteriorării, fiind chiar locurile de îmbinare a lemnului.


Din cauza faptului că locurile de îmbinare ale bârnelor de lemn probabil nu prezentau aceeași morfologie constructivă, unele bârne fiind mai neglijent prelucrate, altele poate că aveau formă neregulată, îmbinarea nu s-a realizat în mod egal pe întreaga suprafață parietală; spațiile interstițiale fiind astfel mai largi sau mai înguste. Acesta a fost unul din motivele pentru care meșterii populari au aplicat pânzele, în fașe continue sau fragmentate, în funcțe de mărimea suprafețelor ce trebuiau acoperite. În unele locuri au alipit chiar și câte două rânduri de pânze, în alte locuri fiind suficientă o singură fașă de pânză pentru asigurarea suprafeței.

Din punct de vedere al tehnicii de lipire a pânzelor pe suprafețele lemnului, nu au fost identificate elemente tehnologice speciale. Observațiile vizuale ale suprafeței și a formelor de deteriorare a pânzelor, nu au pus în evidență indicii care să sugereze un procedeu tehnic elaborat. De altfel, această metodă tehnică a fost preluată din tehnica realizării icoanelor, unde panourile de lemn alcătuite din două sau mai multe blaturi, sunt asigurate în locurile de îmbinare, prin aplicarea de material textil, cu ajutorul unei substanțe cu proprietăți adezive.

În cazul bisericii de la Ieud, cel mai probabil, pânzele au fost aplicate pe suprafața lemnului cu ajutorul unui adeziv de origine animală, un clei care să asigure aderența mecanică a materialului textil pe suprafața lemnului. Cleiul cu care s-a realizat acest procedeu a fost probabil preparat după rețete preluate din erminii, care erau foarte bine cunoscute de meșterii populari, dovadă că acesta a fost suficient de rezistent și de elastic ca să susțină materialul textil chiar și pe suprafețele înclinate ale bolților și timpanelor din altar și naos.


 

<< Început < Anterior 1 2 3 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 1 din 3)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook
Author of this article: Andreea Michescu

Alte articole publicate de acest autor


Editura ACS

patrimoniu pentru copii

Arbore 14 mic pt site

Login Form



Subscribe Here

pentru a primi stirile paginarestaurarii.ro scrieti aici adresa voastra de email

Autori

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com