Biserica Sf. Nicolae din Coşula, Botoşani. Restaurarea picturii murale PDF Imprimare Email
Autor Carmen Solomonea, Maria - Magdalena Drobotă   
Vineri, 28 Octombrie 2016 12:49

Interior naos_Pantocrator_n_ulei_cete_ingeresti_in_fresc

Intervențiile de curățire a stratului de culoare original au presupus revenirea repetată cu soluții în comprese (compatibile cu compoziţia şi starea pigmenților) pentru a degresa suprafețele afectate de liantul gras provenit din repictare și eliminarea depunerilor fixate. Pe ariile picturii originale afectată de umiditatea care s-a infiltrat în trecut prin învelitoarea degradată a acoperișului (partea superioară a bisericii și baza turlei) și care a generat săruri solubile, voaluri opace şi cruste saline, s-au efectuat prin metode fizico-mecanice asociate cu cele chimice (apă distilată/demineralizată în straturi de hârtie japoneză și comprese cu celuloză), evitându-se zonele de instabilitate a stratului de culoare. Pe zonele sensibile, cu exfolieri sau pulverulenţe, s-au aplicat comprese, revenind etapizat până la eliminarea totală a voalurilor saline sau a crustelor durizate.

Consolidarea stratului de culoare pulverulent a fost necesară pe o serie de suprafețe delimitate din naos, altar și pe fațade. S-a optat pentru tratamentul cu hidroxid de bariu, aplicat diferenţiat pe elemente compoziţionale ţinând seama de compoziţia pigmenţilor, respectând timpul de aplicare a compreselor şi condiţiile de microclimat necesare reacţiei.

Porțiuni ale turlei, altarului şi baza pereţilor din pronaos erau acoperite de reparaţii conținând gips, var şi ciment care au produs abraziuni, lacune superficiale și profunde de diverse dimensiuni. Unele acopereau traseul sistemului electric (care traversează registrul cu sfinți Mucenici în pronaos și cu sfinți Militari în naos) sau intervenții la arhitectura interioară și exterioară produse în ultimele două secole (demolare parțială a peretelui dintre naos și pronaos, închidere sau modificare nișe, ferestre, uși, introducere/desființare sobe). Aceste acțiuni au produs în același timp fracturi și desprinderi ale straturilor de preparații de pe zidărie, ceea ce a impus realizarea unor intervenții necesare stabilizării ariilor afectate precum: impregnarea marginilor friabile cu silicat de etil sau o răşină de tip acrilic, adaptate la gradul de decoeziune prezent; asigurarea provizorie, apoi tivirea marginilor desprinse ale frescei și ale stratului primei decorații cu mortare de var tip arriccio. Pentru ariile picturii unde s-au identificat desprinderi, refacerea aderenței stratului de frescă la zidărie s-a realizat utilizând consolidanţi de natură minerală pe bază de var hidraulic compatibili cu structura preparației (produsul PLM A, M, AL, I), prin injectare punctuală. În cazul desprinderilor grave a fost necesară confecționarea unor proptele sau contraforme care să susțină porțiunile de frescă până la stabilizarea acestora, situații de acest gen au existat atât la pictura interioară cât și la decorația exterioară a bisericii.


Îndepărtarea mortarelor de reparație aderente care acopereau stratul de culoare rezistent a fost posibilă după ce în prealabil s-au aplicat comprese (cu apă distilată și hârtie japoneză) pentru reducerea rezistenței mecanice, prin degroșări succesive cu mijloace mecanice. Eliberarea picturii originare din secolul XVI prin eliminarea reparațiilor și repictării a însemnat recuperarea unor mari suprafețe, practic necunoscute până la momentul restaurării actuale, de asemenea aspectul exterior cu caracteristicile medievale ale bisericii.

Curăţirea lacunelor și a fisurilor de diversele impurităţi, depuneri şi pulberi de mortare neaderente a fost efectuată folosind pensule, perii și prin aspirare controlată. Pe traseul fisurii din axul peretelui vestic atât la interior cât și pe fațada vestică a bisericii, s-au introdus sonde pentru injectarea consolidantului în profunzimea zidului.

În timp, fațadele bisericii au fost acoperite de văruieli suprapuse iar îndepărtarea lor s-a executat mecanic, eliminând succesiv din grosimea straturilor respective până la limita suprafeței și a stratului de culoare al primei decorații. Pentru fixarea unor arii mici ale pigmenților argiloși pulverulenți din pictura fațadei vestice a fost aplicată o soluție de silice coloidală cu concentrații reduse în apă distilată + alcool. Voalurile rămase în urma îndepărtării văruielilor s-au solubilizat aplicând comprese. Suprafețele paramentului și a picturii de pe fațada vestică au acumulat depuneri de pulberi atmosferice care s-au fixat sub acțiunea umidității ambientale. Curățirea depunerilor a constat în aplicarea etapizată a metodelor chimice optime, intervenind mecanic cu bureţi acrilici de diverse densităţi.

Procesul de conservare și restaurare a picturilor murale interioare și exterioare, a paramentului din acest monument ctitorit în epoca de forță a arhitecturii și artei din Moldova, a constituit o problematică complexă și o provocare pentru restauratori, care au recuperat un ansamblu mural ascuns timp de 160 de ani sub repictările din secolul al XIX-lea.

<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 4 din 5)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook
Author of this article: Carmen Solomonea, Maria - Magdalena Drobotă

Editura ACS

patrimoniu pentru copii

Arbore 14 mic pt site

Login Form



Subscribe Here

pentru a primi stirile paginarestaurarii.ro scrieti aici adresa voastra de email

Autori

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com