Împreună. Memoriei Profesorului Vasile Drăguț PDF Imprimare Email
Autor Tereza Sinigalia   
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017 11:25

Caiete 2017_SOFTCOVER006


Când în 1972 era inaugurat șantierulșcoală de restaurare a picturilor murale, de la Humor, inițiat de Profesorul Vasile Drăguț cu sprijinul specialiștilor de la Istituto Centrale di Restauro din Roma, Profesorul a pus în aplicare o idee pe care o avea de multă vreme. România avea nevoie nu doar de pictori restauratori, ci și specialiști care, din diferite domenii, să asigure restaurării un suport științific pluridisciplinar, înscris de fapt întrun concept, nu la noi apărut, care primea numele de INTERDISCIPLINARITATE.

 

Orice dicționar de limbă definește termenul, dar aici nu aceasta mi se pare esențial, mai cu seamă că, el însuși este destul de clar în ceea ce privește conținutul său. Formula însă însemna, în acel moment, mult mai mult. Ea închidea ideea de a aduce împreună, în vederea creării unui viitor pentru știința restaurării de la noi, tineri studenți și/sau absolvenți ai secțiilor de Pictură Murală și de Istoria Artei din Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Câțiva dintre cei din urmă erau deja angajați ca istorici de artă la Direcția Monumentelor Istorice, instituție al cărei director devenise în acel an Vasile Drăguț.


Alții vor urma aceeași cale în anii următori, atunci când Direcția Monumentelor își va dezvolta viziunea despre restaurare, când absolvenții școlii de restaurare de la Humor vor fi angajați în aceeași instituție. Trebuie amintit că, deja cu câțiva ani înainte, funcționa un Laborator numit „de chimie”, care oferea arhitecților din Direcție rezultatele cercetărilor asupra materialelor (mortare, în principal) regăsite la diversele monumente intrate în restaurare. Am spune că era un prim pas spre Pluridisciplinaritate, destul de timid însă, pentru că nu toți arhitecții, chiar dintre cei mai buni, recurgeau la acest sprijin oferit de investigații specializate.


De abia odată cu venirea tinerilor pictori restauratori o colaborare strânsă și reciproc benefică sa dezvoltat în cadrul Direcției, care a continuat apoi și după desființarea acesteia, în 1977, în cadrul Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu”, dar și întro altă formulă, de parteneriat privat, după anii 2000.

 

În cadrul Direcției Monumentelor Istorice, încă din anii ’60, existau anumite tipuri de colaborare între arhitecții restauratori și arheologii medieviști angajați aici, dar acestea erau mai curând sporadice, iar obiectivele supuse săpăturilor nu vizau decât rareori monumentul principal, ci, de regulă zona lui înconjurătoare.

Oricum, acestea nu puteau fi numite interdisciplinaritate, ci, în cel mai bun caz, abordare pluridisciplinară a unui monument.

Revenirea la începuturi nu este un simplu prilej de rememorare pioasă, ci unul de repunere a unei probleme.

 

Un fapt de memorie merită readus în atenție. Înainte de debutul efectiv al Șantierului de la Humor, în toamna anului 1970, a avut loc un fel de „prospecțiune” din partea a ceea ce am numi acum o echipă interdisciplinară. Un grup de specialiști care lucrau în cadrul Institutului de la Roma, sau care erau colaboratori ai acestora, au vizitat diferite monumente din România, atenția fiind concentrată pe bisericile din Moldova de Nord. Echipa era formată din: Pictorul restaurator Paolo Mora, Profesorii istorici de artă Paul Philippot și Raymond Lemaire, Chimistul englez Garry Thomson. Iau însoțit pictorul restaurator Constantin Blendea, care făcuse un stagiu la Roma, istoricii de artă Vasile Drăguț, Alexandru Efremov și Tereza Sinigalia, chimistul Tatiana Pogonat.

 

<< Început < Anterior 1 2 Următor > Sfârşit >>
(Pagna 1 din 2)
 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook
Author of this article: Tereza Sinigalia

Alte articole publicate de acest autor


Editura ACS

patrimoniu pentru copii

Arbore 14 mic pt site

Login Form



Subscribe Here

pentru a primi stirile paginarestaurarii.ro scrieti aici adresa voastra de email

Autori

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com