Situl Biertan (Situri săteşti cu biserici fortificate din Transilvania) PDF Imprimare Email
Autor Oana Marinache   
Miercuri, 17 Martie 2010 12:51
Localizare: Judeţul Sibiu, comuna Biertan, sat Biertan.
Denumirea bunului cultural: Situl Biertan cu biserica fortificată şi cu o parte din oraş.

Aşezarea

02Biertan este una dintre cele mai vechi aşezări ale saşilor, prima atestare datând din 1283. Între 1547 şi 1557 are loc trecerea la Reformă a comunităţii. Aproape 300 de ani (între 1572 şi 1867) aici s-a aflat sediul Episcopiei Evanghelice.

În perioada medievală (secolele al XIII-lea şi al XIV-lea) începe să se construiască pe o colină cetatea de refugiu înconjurată cu ziduri de piatră, mortar şi valuri de pământ. Ulterior se vor adăuga 5 turnuri de apărare, cele mai cunoscute fiind cele sub numele de Turnul Catolicilor, Turnul-mausoleu, Turnul cu ceas şi Turnul de intrare (poarta)[1]. Incinta este de formă circulară şi mai conţine 2 bastioane, o galerie cu parapet de lemn, curtine susţinute de contraforturi puternice.[2]

Un element deosebit de valoros al aşezării este păstrarea unor case, unele în întregime, inclusiv decoraţia interioară cu stucatură şi lemnărie, care permit reconstituirea dezvoltării de-a lungul secolelor, din al XIII-lea până în al XIX-lea. În ansamblu, localitatea este intactă, într-o bună stare de conservare şi unitară din punct de vedere arhitectural şi se încadrează armonios în mediul natural neafectat de poluare industrială.

În 1775, la 5 km de aşezare, are loc descoperirea unui obiect de cult inscripţionat „Eu, Zenovius, l-am oferit” cu monograma lui Hristos, datat în secolul al IV-lea care atestă prezenţa unei populaţii vorbitoare de limbă latină, după retragerea Aureliană. Obiectul votiv a făcut parte din colecţia baronului Samuel de Brukenthal şi se află în prezent la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

În 1993 situl Biertan format din biserica fortificată şi o parte din oraş a fost inclus pe lista monumentelor UNESCO.[3]

 

Biserica

03Primele date despre o biserică în acest loc sunt din 1402. Actuala biserica-hală (cele trei nave au înălţimea egală) cu hramul Sfintei Marii este considerată ultimul exemplu de acest tip ridicat în Transilvania. Lucrările de construcţie au început în ultimul deceniu al secolului al XV-lea şi se consideră a fi terminate în 1522.

Construită în stil gotic târziu, biserica-hală a suferit multe reparaţii, dar rămâne unitară din punct de vedere stilistic. Excepţie fac îndepărtarea în 1803 a etajului de apărare şi a drumului de strajă de deasupra bastionului corului, consolidările după 1977 şi restaurarea după 1990 făcută din fondurile saşilor plecaţi în America şi Australia. În 1913 lespezile funerare ale episcopilor, lucrate de sibianul Nicolaus Elias, au fost transportate din biserică în Turnul-mausoleu[4].

Bolta corului sub forma unei plase cu raze decorative se aseamănă cu cea din Biserica din Deal din Sighisoara, Amvonul a fost lucrat de meşterul Ulrich din Braşov, iar mobilierul de lemn a fost făcut de un meşter din Sighişoara, Johannes Reychmut.[5] În ceea ce priveşte pictura altarului şi a capelei din Turnul catolicilor, criticii de artă sunt de părere că se datorează unor pictori din Sighişoara, cel mai cunoscut în epocă fiind Valentinus.

De remarcat uşa sacristiei încadrată de baghete renascentiste şi încuietoarea ce blochează simultan cu 15 zăvoare ce pătrund în 4 direcţii. Piesa a fost expusă şi premiată în 1900 la Expoziţia Universală de la Paris. Se mai păstrează 3 clopote medievale (unul a fost topit în primul război mondial), un candelabru de valoare, strane cu intarsii, şapte covoare din Asia Mică, steagurile breslelor, cristelniţele, documente originale din secolele al XV – XVII-lea.

 

22_oanaAltarul poliptic, alcătuit din 28 de panouri din diferite etape artistice, este cel mai mare din Transilvania. Datarea altarului este următoarea: 1483 pentru partea centrală, 1515 pentru partea superioară sub formă triptică şi 1524 pentru predelă, partea inferioară.[6] Pe fondul schimbărilor care au avut loc în timpul Reformei s-au făcut mai multe modificări în altar, îndepărtându-se statuia Fecioarei din scrinul central şi punându-se în loc o Crucificare.

Altarul deschis conţine şi cea mai largă reprezentare a ciclului vieţii Fecioarei formată iniţial din 12 episoade, ultimul panou presupus a reprezenta o Încoronare sau Adormirea Fecioarei fiind înlocuit ulterior cu Botezul lui Hristos, o scenă mult mai acceptabilă din punct de vedere protestant.

Altarul închis îi are reprezentaţi pe voleuri pe sfinţii doctori ai bisericii catolice (Augustin, Ambrozie, Grigorie şi Ieronim) şi grupaţi câte 4 pe sfinţii protectori contra ciumei Roco şi Sebastian împreună cu arhanghelul Mihail şi sfântul Iosif; sfintele Margareta, Ecaterina, Doroteea şi Barbara; sfânta Fecioara a Apocalipsei (Maria in Sole) cu Sfânta Ana întreită, sfânta Maria Magdalena, Maria Salomea şi Maria Iacobi; Fecioara cu spicele, simbol al purităţii, sfintele Elisabeta a Turingiei, Agnes, Elena. Se observă astfel un accent deosebit pus pe imaculata concepţie, virginitatea Fecioarei.

Coronamentul, partea superioară, conţine două viziuni ale lui Ezechil şi Augustus referitoare la imaculata concepţie a Fecioarei şi central o Crucificare neobişnuită, Sfântul Ioan culege sângele lui Isus într-o cupă, Fecioara udă şi Ioan Botezătorul sapă Crucea-Viţă de vie.

Predela, partea de jos a altarului, este mobilă şi ilustrează Sfintele Neamuri, familia extinsă a Fecioarei care, potrivit textelor apocrife, ar fi avut două surori, Maria Salomea şi Maria Jacobi. Acestea, la rândul lor, sunt considerate a fi mame de apostoli, Iacob cel Mare şi Iacob cel Mic şi apar împreună cu soţii lor într-o reprezentare burgheză.

În 1978 când a avut loc restaurarea altarului s-au îndepărtat figurile apostolilor Petru şi Pavel care datau din 1821 şi care fuseseră pictaţi pe voleurile exterioare peste grupurile de sfinţi/sfinte.

 

Pe partea vestică a bisericii se află 2 porţi încadrate de baghete renascentiste, deasupra cărora se află stemele voievodului transilvănean Ioan Zapolya şi a regelui Vladislav II.[7]

Un loc deosebit îl ocupă Turnul Catolicilor, capela funerară a celor câteva familii care nu au trecut la luteranism, un simbol al toleranţei comunităţii. Capela prezintă o pictură în frescă datată 1493 încadrată stilistic la graniţa goticului târziu cu Renaşterea. Programul iconografic poate fi considerat de natură eshatologică, generat cel mai probabil de apropierea anul 1500: Judecata de Apoi, imaginea celei de-a doua veniri a lui Isus (Isus în Maiestate), sfântul Gheorghe şi arhanghelul Mihail cântărind sufletele. Un devotament deosebit este acordat Fecioarei Maria care apare atât în ipostaza Regina Ungariei cât şi ca ocrotitoare contra ciumei, foametei şi războiului, regina Cerului şi a Pământului.

 

În incintă mai este prezent Bastionul închisorii, locul unde erau “pedepsite” cuplurile ce doreau să divorţeze, până îşi schimbau părerile.[8] Pentru că li se dădea o singură farfurie, lingură, furculiţă, cană şi un singur pat pe tot timpul şederii, practica a avut un efect benefic, în zonă neînregistrându-se divorţuri.

{phocagallery view=category|categoryid=4|limitstart=0|limitcount=0}

 

 



[2] Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, Bucureşti, 1959, p. 582

[4] Ioan Marian Ţiplic, Biserici fortificate ale saşilor din Transilvania, Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2006, p. 58

[5] Dana Jenei, “Biertan. Picturile capelei din “Turnul Catolicilor””, Arhitectura religioasă medievală din Transilvania , vol.III, Satu Mare, 2004, pp.269-280

[6] Tereza Sinigalia, “Le retable de Biertan – nouvelles recherches”, RRHA, Beaux-Arts, vol. XXI, 1984, pp. 57-81

[7] Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, Bucureşti, 1959, p. 536

[8] Mioritics, Biserici fortificate săseşti din Transilvania (CD-ROM), 2007

 

 

Bibliografie

Crăciun, Maria, “Iconoclasm and Theology in Reformation Transylvania: the Iconography of the Polyptych of the Church at Biertan”, pp. 61-97, în Archiv fuer

Reformationsgeschichte, Nr. 95, Guetersloher Verlagshaus, 2004

Jenei, Dana, Pictura murală gotică din Transilvania. Bucureşti, Noi Media Print, 2007

Jenei, Dana, “Biertan. Picturile capelei din “Turnul Catolicilor””, Arhitectura religioasă medievală din Transilvania , vol.III, Satu Mare, 2004, pp.269-280

Sinigalia, Tereza, “Le retable de Biertan – nouvelles recherches”, RRHA, Beaux-Arts, vol. XXI, 1984, pp. 57-81

Ţiplic, Ioan Marian, Biserici fortificate ale saşilor din Transilvania, Editura Noi

Media Print, Bucureşti, 2006

Mioritics, Biserici fortificate săseşti din Transilvania (CD-ROM), 2007

http://www.biertan.ro/biserica_atractii.php?lang=en&page=3 -->

http://www.cimec.ro/Monumente/UNESCO/UNESCOro/index2C16.htm -->


Google Map
ContentMap by Turismo.eu

 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook
Author of this article: Oana Marinache

Alte articole publicate de acest autor


Editura ACS

patrimoniu pentru copii

Arbore 14 mic pt site

Login Form



Subscribe Here

pentru a primi stirile paginarestaurarii.ro scrieti aici adresa voastra de email

Autori

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com