Arhitectura tradițională - garduri și porți PDF Imprimare Email
Autor Ana Bârcă   
Miercuri, 29 Noiembrie 2017 23:33

 

arhitectura traditionala

Gospodăriile din satele submontane (din zonele cu dealuri), ca și cele din podiș, câmpie erau împrejmuite cu garduri pe 3-4 laturi. Numai grupurile de gospodării risipite, din satele mici numite „crânguri”, situate la altitudine, nu aveau împrejmuiri.


Gardul a fost construit din materiale foarte diferite, aspectul său fiind influențat de resursele locale, cât și de statutul social al proprietarului. Gardul din nuiele de alun, răchită (diferite specii de salcie) de înălțimi variabile, a fost foarte răspândit, fiind și un tip foarte vechi.


Mulți săteni știau meșteșugul împletirii printre pari înfipți în pământ, din loc în loc, a nuielelor ținute o săptămână în apă ca să devină mai flexibile la îndoit și mai ușor de curățat de coajă. Peste acest gard, se așezau paie sau spini, ori se monta un acoperiș în 2 ape, din draniță. La acest fel de gard se adăuga o singură poartă mică, de aceeași înălțime cu gardul, pentru intrarea oamenilor. Cea mai simplă deschidere în gard, atât pentru accesul oamenilor, cât și al animalelor sau atelajelor, se amenaja prin fixarea unor stâlpi și a unor prăjini orizontale, legate de stâlpi cu „funii” de fâșii de scoarță de la nuiele.

O asemenea portiță rudimentară, numită „vraniță”, se transformă într-una mai complicată, la care stâlpul gros de stejar susține orizontal, o grindă cu greutate mare, ce manevra pe direcție orizontală, aripa porții („vranița cu boc”). În anumite cazuri gardul se ridica numai către drum, deoarece între gospodării existau locuri cultivate sau îngrădituri simple. Peste gard sau printr-o tăietură a gardului de nuiele, spre gospodăria vecină, sau spre grădina din spatele gospodăriei, se amenaja o trecătoare îngustă, sub forma unei trepte sprijinită pe țăruși („pârleaz”), peste care se sărea ușor.


Majoritatea satelor așezate în apropierea lacurilor de câmpie sau în Delta Dunării, au adoptat împrejmuirile din mănunchiuri de stuf; gardurile de stuf separau și cele 2-3 curţi ale unei gospodării.

 

arhitectura traditionala_-_garduri_si_portiGospodăriile izolate din zonele cu pășuni, folosite sezonier, aveau toate construcțiile, respectiv casa și anexele gospodărești, închise într-o incintă din bârne de brad, cu acoperiș tot din lemn, ca o mică citadelă.

Din exterior nu se vedea decât această împrejmuire care proteja locuința de animale sălbatice și posibili răufăcători.


Gardul de scândură, așezată orizontal, vertical, mai simplu prelucrată sau tăiată cu fierăstrăul, se va generaliza, iar porțile devin obiecte ale unui meșteșug specializat. Împrejmuirea se înfățișează cu două porți, dintre care una mai mică pentru intrarea/ieșirea oamenilor, iar a doua, foarte impunătoare, folosită la intrarea căruței/carului/saniei, încărcate cu recolte, fân sau lemne de foc.

Această poartă dublă, confecționată de regulă din lemn de stejar și brad sau fag, cu un mic acoperiș învelit cu șindrilă era împodobită cu ornamente cioplite, scrijelite, incizate, traforate. Roata soarelui, crucea, bradul, vasul cu flori, șarpele, pasărea, animale fantastice, capul sau mâna omului și motive geometrice repetate, alcătuiau un repertoriu decorativ simbolic, regăsit în poveștile locului. Poarta înaltă se împodobește pentru nuntă, cu crengi de brad și mănunchiuri de flori.


O împrejmuire de gospodărie, de înălțime medie, care unește mai multe materiale este întâlnită în satele din Dobrogea. Pietre de calcar, tăiate dreptunghiular sunt clădite și fixate prin amestecul de pământ argilos cu apă și paie tocate. Se protejează de intemperii, așezându-se deasupra un strat gros de lut, în amestec cu bălegar și se finisează cu palmele.


Împrejmuirile din piatră, sub forma bolovanilor culeși de pe râuri sau din râpele muntelui, se așază liber, fără vreun material de fixare, iar deasupra se îngrămădeau mărăcini sau se proteja cu un acoperiș din șindrilă.


Sub o formă mai dezvoltată, poarta are stâlpii și acoperișul din piatră cioplită, netencuită, acoperite cu țiglă. Răspândirea arhitecturii din cărămidă arsă a influențat și construcția unor porți adăugate la incinte de gospodării. Pereții de cărămidă sunt tencuiți cu mortar de nisip și var, după care sunt văruiți. Împrejmuirea patrulateră din lemn specifică satelor din zona Sibiului, care închide, ca un brâu, gospodăria întreagă, ne duce cu gândul la casa de origine germană. Influența tipului de locuință saxonă s-a manifestat și în sate românești, prin înălțarea împrejmuirilor care fac corp comun cu porțile mari, așa încât toate construcțiile unei gospodării sunt ascunse vederii.

 

 
Google bookmarkDel.icio.usTwitterFacebook
Author of this article: Ana Bârcă

Alte articole publicate de acest autor


Editura ACS

patrimoniu pentru copii

Arbore 14 mic pt site

Login Form



Subscribe Here

pentru a primi stirile paginarestaurarii.ro scrieti aici adresa voastra de email

Autori

Joomla Templates and Joomla Extensions by JoomlaVision.Com