Mănăstirea Sărindar

P3020013_m

Cea mai iubita biserică din Bucureşti a fost înzestrată cu deosebite daruri de cult şi moşii, vii, devenind mănăstire domnească ce includea şi un han. Faima ei s-a datorat şi unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului care a fost ulterior trimisă la patriarhia din Constantinopol. Până în 1893 când se decide dărâmanarea ei, a fost des comparată de călătorii străini cu un templu măreţ şi chiar cu Sfânta Sofia din Constantinopol.

Biserica suferă de pe urma cutremurelor şi va fi refăcută de familia Ghica (devenind biserica lor) cu ajutorul altor boieri ce locuiau pe podul Mogosoaiei. În ciuda reparaţiilor (i se adaugă doua turnuri mari la intrare) biserica decade în a doua jumatate a secolului al XIX-lea şi în 1880 se decide închiderea ei. Se spune ca arheologii au descoperit pivniţe şi tuneluri când au săpat fundaţia blocului Romarta Copiilor (sediul actual al BRD) care ajungeau până în str. Edgar Quinet.

Pe locul ei a fost propus să se ridice sediului Ministerului Agriculturii, proiect nerealizat. În 1896 cu prilejul vizitei împăratului austro-ungar Franz Iosef se construieşte fântâna Sarindar, dar fiind realizată din materiale neadecvate rezistă doar câteva luni. Între 1911-1916 pe o porţiune a terenului ocupat de fosta biserica se construieste Cercul Militar National, arhitect Dimitrie Maimarolu.

P3020004_m

______________________________________

Surse:

Silviu N. Dragomir, Un Bucuresti mai putin cunoscut, Editura Lucman, Bucuresti, 2008

Petre Otu, Cercul Militar National. Istoria unui palat, Editura Tritonic, Bucuresti, 2004

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *