Adam şi Eva pe Pământ

Reprodus după articolul publicat de Nicolae Cartojan în „Arta şi tehnica grafică” (Caiet 3, martie 1938), fragmentul de mai sus constituie nucleul narativ al unei legende mai puţin cunoscute, referitoare la „Zapisul lui Adam”. În istoriografia artei româneşti, tema respectivă a fost pentru prima dată abordată de către savantul francez Paul Henry. Într-un articol din anul 1927, el semnala o scenă pe care o observase în pictura murală exterioară a fiecăreia din bisericile de la Moldoviţa, Voroneţ şi Suceviţa: Satana (purtând, uneori, şi o bâtă respectabilă!) este reprezentat dictându-i lui Adam; iar acesta scrie pe un pergament „recunoaşterea datoriei sale” (după cum specifică inscripţia ataşată scenei). Nicăieri nu este însă menţionat în Biblie un astfel de episod, în care Adam se angajează să-şi cedeze Diavolului sufletul, iar în plus de acesta, şi sufletele urmaşilor săi. Dar o convenţie asemănătoare ar fi fost încheiată – conform concepţiei ereticilor bogomili – chiar între Dumnezeu şi Diavol: era o ilustrare a convingerilor bogomile privitoare la permanenta confruntare prin care materia – creaţie a Diavolului – încearcă să-şi extindă dominaţia şi asupra lumii spirituale – care este creată de Dumnezeu.

02 Izgonirea din Rai GENUNENI03 Tanguire Adam si Eva LUNCA-OCNELE MARI04 Adam si Eva pe Pamant ROGOZ
Referitor la acelaşi subiect, Nicolae Cartojan citează şi un colind cules de Sabin Drăgoi în satul Gurasada (jud. Hunedoara):

„Sapă Adam Pământul,
Sapă Eva cu dânsul,
Satana la ei venea
Şi din gur-aşa zicea:
– Du-te Adame, sapă-n Rai
C-acolo moşie ai!
…………………………….
Adam începu a plânge
Şi cu glas de jale-a zice:
– Dacă din Rai sunt ţipat,
Barem aici să fiu lăsat.
Satana iară zicea:
– Eu aicea te-oi lăsa,
Dacă tu mie-mi vei da
Ce a fi pe voia mea:
Câţi fii s-or naşte din tine,
Toţi să mi-i dăruieşti mie.
Adam începe a plânge
Şi cu glas de jale-a zice:
– Fie-ţi voia cum îţi place,
Numai mie să-mi dai pace.

…………………………..”





 

09 Eva torcand CRAINICIConcepând mântuirea ca ruperea unui pact – cel încheiat de Adam cu Satana – una din scenele iconografice ale Imnului Acatist îl reprezintă pe Iisus sfâşiind un înscris, care, conform recomandării erminiei, trebuie inscripţionat drept „Chirograful lui Adam”. Se constată însă că zugravii „deviau” uneori şi de la aceste prescripţii: în pictura murală a pronaosului unor biserici din Oltenia, de cele două capete ale infamului document sunt reprezentaţi trăgând (destul de viguros…) atât Iisus, cât şi pe Satana!

Chiar la modul mai general însă, asistăm adesea, în cazul reprezentării întâmplărilor care s-au succedat căderii din Paradis a primilor oameni, la o vervă narativă ce contrastează cu binecunoscutul imobilism al artei bizantine. Dinamismul este de cele mai multe ori obţinut printr-o surprinzătoare naturaleţe şi spontaneitate a gesturilor ilustrate: într-atât încât unii dintre zugravi par să fi schiţat „pe viu” modele pentru acţiunea pe care o „relatează”. De exemplu Evei zugrăvite la Frasin-Schileru (jud. Gorj), părul îi flutură, iar ea aproape că se împiedică, fugind de îngerul însărcinat cu izgonirea din Rai. Şi chiar atunci când realizarea plastică a atitudinii sau gestului nu este foarte reuşită, pictorul îşi „escamotează” neîndemânarea plasând în cadru unul sau mai multe obiecte familiare privitorului (cu toate că din perspectiva cu canonului iconografic, acestea sunt cu totul insolite!): rolul lor este să creeze o sugestie imediată în cea ce priveşte sensul mesajului narativ. Putem astfel sesiza la Crainici (jud. Mehedinţi) o Evă care în răstimp ce toarce, leagănă cu piciorul, după obiceiul de la ţară, albia în care stă să adoarmă un nou-născut. Şi până şi în scena de mare semnificaţie dogmatică în care Iisus, în momentul Învierii, se pogoară în Iad pentru a-i elibera pe Adam şi Eva (astfel desăvârşindu-se destinul primului cuplu de oameni), mucaliţii zugravi olteni Manole şi Dinu nu se rabdă să nu strecoare şi o şotie: diavolii care au fost înlănţuiţi pentru ca lucrarea Domnului să se poată împlini, sunt pictaţi într-o postură ridicolă, chinuindu-se – prin punerea la bătaie a unui întreg arsenal de instrumente – să se descătuşeze!
03 Tanguire_Adam_si_Eva_LUNCA-OCNELE_MARI07 Isus_smulgand_Zapisul_COPACENI08 Izgonirea_din_Rai_FRASIN-SCHILERU10 Pogorarea_lui_Isus_in_Iad_COPACENI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *