Aspecte privind monitorizarea suprafeţelor afectate de umiditate la Biserica Monument din Arbore

Astăzi problemele cu care se confruntă operele de artă sunt mult mai numeroase decât în trecut, datorită dezvoltării industriale, urbanizării alerte, schimbărilor climatice şi vechimii obiectivelor, respectiv îmbătrânirii materiilor constitutive ale acestora. Prin conservarea preventivă, întreţinerea curentă şi intervenţiile corespunzătoare efectuate la timpul potrivit, poate fi încetinit procesul de îmbătrânire şi împiedicată declanşarea unor procese mai complexe de degradare. Aceasta implică cunoaşterea tuturor datelor referitoare la trecutul monumentului şi a tuturor elementelor legate de acesta, inclusiv a problemelor cu care s-a confruntat şi a intervenţiilor în timp asupra componentelor sau în zona din imediata apropiere. Totodată, este necesară actualizarea datelor referitoare la starea de conservare a monumentului, monitorizarea acesteia din urmă fiind o unealtă optimă în acest sens. 

Toate cele opt monumente cu pictură murală din nordul Moldovei au beneficiat de-a lungul timpului de intervenţii de specialitate, dintre acestea vom lua în discuţie biserica – monument din Arbore, aflată în curs de conservare-restaurare.


Biserica cu hramul Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din satul Arbore1 a fost înălţată, în anul 1503, ca paraclis al curţilor boiereşti pe care le stăpânea aici Luca Arbure, având şi destinaţia de necropolă a familiei.

De-a lungul timpului biserica a beneficiat de mai multe intervenţii. Astfel, la sfârşitul sec. al XIX-lea, monumentul a fost restaurat de Comisia Austriacă a Monumentelor. În 1921 Comisia Monumentelor Istorice a construit un acoperiş din şindrilă în locul celui din ţiglă, care fusese grav avariat în timpul războiului. Au fost înlocuite, de asemenea, câteva blocuri de piatră din parament, care fuseseră distruse de un obuz2.

În 1935 a fost observată o fisură mare pe nord şi pe sudul bisericii, în dreptul naosului, în 1937 având loc unele lucrări de consolidare. În 1956 se execută un trotuar nou pe pat de beton armat, iar în 1963 este iniţiat un alt proiect de consolidare a bisericii.

În 1963 este trimisă la Direcţia Monumentelor Istorice o adresă (nr. 15/13.02.1963) prin care parohia aducea la cunoştinţă desprinderea şi căderea unor fragmente de tencuială la exteriorul bisericii în regiunea fisurilor (preotul paroh a fost cel care a ţinut sub observaţie suprafaţa începând cu 11 februarie, timp de 4-5 săptămâni)3.

12





În anii `70, au fost efectuate lucrări de consolidare a bisericii, printre care şi executarea unor grinzi din beton armat şi a unor suprabetonări, în special pe zona naosului. Între anii 1974-1975 au loc, în regim de urgenţă, lucrări de consolidare a picturii din naos. În 1989 este refăcută învelitoarea – draniţă tratată pe o şarpantă lărgită din stejar, iar între anii 1990-1993 au loc intervenţii de urgenţă, în vederea salvgardării picturilor murale exterioare. În cadrul acestor intervenţii se viza de altfel şi înlăturarea cauzei umidităţii de capilaritate, prin desfacerea rosturilor de ciment de la soclul şi trotuarul perimetral, refacerea coeziunii şi aderenţei stratului de culoare şi monitorizarea permanentă a stării de conservare4.

 

Procesul de restaurare a picturilor murale de la Arbore, început după anul 2000, continuă şi în prezent. La momentul demarării intervenţiilor singura problemă vizibilă era legată de cele două fisuri din dreptul naosului, de pe faţadele de sud şi de nord. Însă, conform unei expertize tehnologice din 19945 efectuate de S.C. PERS S.R.L. Bucureşti (Ing. Constantin Pavelescu) care a inclus şi un studiu geotehnic (Ing. P. Bălănescu), nu exista pericolul accentuării fenomenului de fisurare la care să contribuie deficiențele fundațiilor sau natura terenului. De altfel, acelaşi studiu a relevat faptul că aceste fisuri nu sunt de dată recentă şi nu coboară în fundaţiile bisericii, iar asfaltarea şoselei din apropiere a contribuit la reactivarea fisurării într-o măsură foarte mică, la timpul respectiv (în prezent traficul este însă mult mai intens, fiind necesară reactualizarea acestor date)6.

34

Cu timpul au apărut însă probleme care se datorează în parte materiei perisabile din care sunt constituite anumite elemente de structură, dar şi lipsei unei întreţineri curente, accentuate în special în ultimii ani.

Astfel, drept urmare a infiltraţiilor din anul 2010 (iunie-iulie) şi datorită numeroaselor goluri din învelitoarea bisericii, pe faţada de sud a apărut o pată, în zona fisurii, începând de la cornişă şi extinzându-se ulterior (în decembrie) până la marginea superioară a stratului de pictură. Imediat sub pata de umiditate, pe suprafaţa picturii murale, pot fi observate în prezent scursuri care au apărut după ce pata s-a extins. Acest lucru indică faptul că apa acumulată în podul bisericii era în cantitate destul de mare. Fisura existentă a contribuit la evacuarea acesteia, împiedicând totodată infiltrarea umidităţii către suprafeţele de la interiorul monumentului (intrados arce, pandantivi etc.). În acelaşi timp, am pus problema stagnării apei rezultate din precipitaţii meteorice abundente şi pe alte suprafeţe din podul bisericii, în condiţiile în care acestea nu ar avea pe unde să fie evacuate.


La interior, în naos, ca urmare a investigaţiilor optice a suprafeţelor care corespund zonei de infiltraţie de la exterior, nu au fost sesizate modificări. Măsurătorile efectuate cu umidometrul în vara anului 2012 (perioadă secetoasă) au relevat însă o creştere a umidităţii în zid (30 mm. adâncime) spre zona mediană a arcului de pe sud, precum şi la limita dintre acest arc şi pandantivul de sud-est7. Un nivel mare de umiditate a fost înregistrat şi pe intradosul celor două arce de est (aproximativ 10% în zona mediană), precum şi pe pandantivul şi arcul de nord (6-7% la 30 mm. adâncime în zid).

6 plan5 plan




Trebuie să ţinem cont şi de faptul că în decursul secolului trecut au fost efectuate şi intervenţii cu materiale care, în prezenţa unei umidităţi persistente, ar putea avea un impact nedorit asupra picturilor murale sau chiar a elementelor arhitecturale. Astfel, în cadrul unor intervenţii de consolidare a bisericii de la începutul anilor ’60 ai secolului trecut, au fost luate următoarele măsuri: realizarea unei centuri perimetrale din beton armat, la nivelul superior al zidurilor, două centuri transversale (de legătură) deasupra zidului vestic şi al zidului despărţitor dintre naos şi pronaos, o grindă transversală din beton armat deasupra absidei altarului şi suprabetonarea armată a bolţii naosului8. Deteriorarea învelitorii a permis de-a lungul timpului infiltrarea apelor meteorice. Posibilitatea ca acestea să deterioreze aceste structuri din ciment şi să ajungă în final şi pe intradosul bolţilor şi arcelor, împreună cu produşii specifici procesului de degradare a cimentului şi fierului utilizat la armare (sulfaţi, carbonaţi etc.) este foarte mare.

 

Deteriorarea învelitorii a permis totodată şi accesul păsărilor şi liliecilor în podul bisericii. Produşii activităţii acestora în condiţiile unei umidităţi excesive pun probleme atât pentru starea de conservare a picturilor de pe faţade, cât şi pentru pictura de pe intradosul arcelor şi bolţilor de la interiorul monumentului, prin aportul de săruri din dejecţiile acestora şi prin acumulare de elemente vegetale pe extradosul arcelor şi bolţilor.

În zonele inferioare, trotuarul perimetral contribuie la menţinerea umidităţii de capilaritate din zidurile monumentului. Aceasta se datorează materialelor din care a fost făcut (placă de beton în care au fost încastrate pietre de râu rostuite cu ciment)9, stării precare în care se află, dar şi faptului că este alipit zidului bisericii. Astfel, în urma măsurătorilor efectuate cu umidometrul, au fost identificate şi umidităţi de peste 10% pe faţada de nord, până la înălţimea de 1 m. (la adâncime de 30 mm. în interiorul zidului).

 78

 

Pe absida altarului umiditatea urcă până la 2 m. pe partea dinspre sud (4,3 – 5,6% umiditate în zid la o adâncime de 30 mm.) şi până la 2,3 m. înălţime spre nord (4,9 – 5%), aceasta datorându-se şi vegetaţiei abundente care s-a dezvoltat în ultimii ani excesiv, în special pe latura de est a bisericii. Pe absida altarului nivelul umidităţii înregistrat la soclu, imediat sub piatra profilată (aprox. 1 m), este mai mare decât cel de la aceeaşi înălţime de pe latura de nord, explicaţia în acest caz fiind că aceasta din urmă beneficiază de o ventilare mai bună.

Umiditatea persistentă de la nivelul soclului a cauzat friabilizarea mortarului de rostuire şi pătarea acestuia. Piatra utilizată în construcţie – o gresie cuarţică – este de o calitate foarte bună10, acest fapt fiind relevat şi de rezistenţa acesteia în condiţiile prezente de umiditate, comparativ cu piatra de la soclul bisericii-monument din Pătrăuţi sau cu cea de la soclul bisericii mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Totuşi, deşi intervenţiile de restaurare din anii trecuţi au vizat şi înlăturarea atacului biologic de pe soclu, există posibilitatea ca acesta să revină în condiţiile în care nu este înlăturată cauza umidităţii de capilaritate, respectiv umiditatea excesivă prezentă în special pe latura de est şi nord.


Efectele umidităţii, vizibile la exterior, la nivelul trotuarului şi al soclului, sunt prezente şi la interior, la registrele inferioare, cea mai afectată suprafaţă fiind cea de sub Arcosolium-ul din pronaosul bisericii.

Datorită umidităţii excesive (maxime de 9-10% la o înălţime de 1 m., la o adâncime de 50 mm. în zid)11, dar şi modificărilor bruşte de microclimat faţă de alte suprafeţe de la interiorul bisericii12, partea inferioară a Tabloului funerar, dar şi a celor două laturi, de vest şi est, sunt afectate de pierderea adeziunii şi coeziunii stratului de culoare. Sărurile stabilite a fi nitraţi, cu ajutorul testelor in situ, dar şi a investigaţiilor de laborator (efectuate cu spectrofotometrul FT-IR)13, pot fi observate şi în pozele digitale, efectuate cu obiectiv macro.


910



 


 

11Dacă iniţial (2008-2010, decembrie) aceste tipuri de degradări puteau fi observate cu precădere pe veşmintele ctitorului şi ale fiului acestuia care îi urmează în Tablou, ulterior (decembrie 2011-mai, iunie 2012) acestea au putut fi reperate şi pe veşmintele celorlalţi membri ai familiei Arbore şi, mai puţin, pe tronul pe care este aşezat Mântuitorul. Din păcate aceste pierderi sunt ireversibile, drept exemplu, putem observa, cantitatea de pigment care s-a pierdut în decursul a cca. 30 de ani, comparând două imagini ale aceleiaşi suprafeţe.

În prezent, pe suprafaţa Tabloului funerar pot fi observate fragmente mici de culoare, ancorate fie de fire de păianjen sau de alte exfolieri, pericolul ca acestea să se piardă definitiv fiind destul de mare.

 

În jurul anului 2000, spaţiul interior adăpostit de Arcosolium-ul de piatră a fost supus unor intervenţii de conservare-restaurare14, însă în condiţiile în care problema umidităţii de capilaritate nu a fost soluţionată nici până acum, problemele legate de acest spaţiu vor continua.

Umiditatea persistentă şi lipsa unei ventilări corespunzătoare au contribuit la apariţia unei alte probleme aferente acestui spaţiu, şi anume dezvoltarea unui atac biologic, observat iniţial pe piatra de mormânt a ctitorului. În urma investigaţiilor biologice din anul 2011, au fost izolate 6 genuri de microfungi filamentoşi cu distribuţie specifică pe suporturi minerale de tip frescă: Alternaria sp., Ulocladium sp., Bipolaris sp. (Drechslera sp.), Penicillium sp., Aspergillus sp. şi Mycelia sterilia – formaţiuni miceliene sterile15.

121314

Toţi factorii de degradare afectează într-un ritm mai lent sau mai alert întreg complexul monumental, umiditatea fiind una dintre cauzele principale care influenţează în mod direct sau indirect starea de conservare a acestora. Având în vedere că efectele predomină mult timp, chiar şi după ce cauza apariţiei lor a fost eliminată, singura soluţie pentru salvgardarea monumentelor istorice şi a decorului policrom al acestora precum şi a patrimoniului mobil aferent, este urmărirea periodică a stării de conservare şi sesizarea celor mai mici schimbări survenite. În vederea remedierii situaţiei este imperios necesară detectarea cauzelor şi informarea instituţiilor responsabile.

 

Depistarea la timp a fenomenelor care influenţează, direct sau indirect, bunăstarea fie a unor elemente separate (structură, pictură, patrimoniu mobil etc.), fie a întregului ansamblu, pot contribui la salvgardarea acestora. Din păcate, de multe ori, rezolvarea unor probleme vitale pentru conservarea monumentelor sunt tergiversate din lipsa fondurilor necesare (schimbarea învelitorilor, refacerea rigolelor, crearea sau refacerea sistemului de colectare a apelor meteorice). Astfel, intervenţiile se produc fie prea târziu, fie vizează înlăturarea doar a efectelor, dar nu şi a cauzelor. Implicaţiile rezultate din coroborarea tuturor factorilor existenţi la un monument pot cauza deteriorări importante tuturor componentelor unui monument, inclusiv picturilor murale şi patrimoniului mobil de mare valoare.

 

 




Bibliografie:

 

– Boldura, Oliviu, „Pictura murală din nordul Moldovei, modificări estetice şi restaurare/ Mural painting in the north of Moldavia, aesthetic modifications and restoration”, Accent Print (ed.), Suceava, 2007.

Buletin de analiză Nr. 4/2011, Laboratorul de Investigaţii al Muzeului Bucovinei, Suceava (Expert investigaţii biologice Ionela-Luiza Melinte).

– Dosar 3805/18.07.94, Proiect M-48, faza II, „Consolidarea bisericii Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul – Arbore (Memoriu de expertiză tehnică)„, Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.

– Dosar 421/1955-1956, Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.

– Dosar 4/1990-1993, „Studii şi diagnostic înainte de intervenţia de urgenţă pentru conservarea şi restaurarea picturilor murale exterioare de la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Arbore” (Răzvan Theodorescu, Corina Popa, Oliviu Boldura), Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.

– Nicolescu, Corina, Miclea, Ion, „Arbore”, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978.

– Roşu, Geanina, „Tabloul funerar din pronaosul bisericii Arbore. Semnificaţii. Restaurare”, în „Revista Monumentelor Istorice”, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, Bucureşti, 2003.

 

Note:

 

1 Satul Arbore şi-a luat numele de la fostul său proprietar, Luca Arbure, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul cetăţii Neamţului. Luca Arbure a deţinut începând cu 1486 dregătoria de Portar al Sucevei, fiind şi unul dintre principalii boieri ai lui Ştefan cel Mare şi tutorele lui Ştefăniţă pe timpul cât acesta a fost minor, până în 1523 când este decapitat de către acesta din urmă. (I. Caproșu, Biserica Arbure, Editura Meridiane, București, 1967, p. 7).
2 Dosar 421/1955-1956, Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
3 Ibidem.
4 Dosar 4/1990-1993, „Studii și diagnostic înainte de intervenția de urgență pentru conservarea și restaurarea picturilor murale exterioare de la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Arbore” (Răzvan Theodorescu, Corina Popa, Oliviu Boldura), Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
5 Dosar 3805/18.07.94, Proiect M-48, faza II, Consolidarea bisericii „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” – Arbore (Memoriu de expertiză tehnică), Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
6Ibidem.
7 Măsurătorile au fost efectuate cu umidometrul de contact cu unde electromagnetice de tip PCE-WP24.
8 Dosar 3805/18.07.94, Proiect M-48, faza II, Consolidarea bisericii „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” – Arbore, Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
9 Oliviu Boldura, Pictura murală din nordul Moldovei, modificări estetice și restaurare/ Mural painting from the north of Moldavia, aesthetic modifications and restoration, Accent Print (ed.), Suceava, 2007, p. 198.
10 Dosar 3805/18.07.94, Proiect M-48, faza II, Consolidarea bisericii „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” – Arbore, Arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
11 Măsurătorile au fost efectuate cu umidometrul cu unde electromagnetice de tip PCE-WP24.
12 Datorită faptului că grosimea zidului bisericii, care ajunge până la 1,66 m., este redusă aici aproape la jumătate, dar și intrării situate la acest monument pe latura de sud, în imediata apropiere a Arcosolium-ului.
13 Investigațiile fizico-chimice au fost realizate în cadrul Laboratorului de Investigații al Muzeului Bucovinei, Suceava.
14 Geanina Roșu, Tabloul funerar din pronaosul bisericii Arbore. Semnificații. Restaurare, în „Revista Monumentelor Istorice”, Institutul Național al Monumentelor Istorice, București, 2003, pp. 22-26.
15 Expert investigații biologice Ionela-Luiza Melinte, Buletin de analiză Nr. 4/2011, Laboratorul de Investigații al Muzeului Bucovinei, Suceava.

* Articolul face parte din „Caietele restaurarii, Humor 2012”, pag. 142 – 150



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *