Pictura murală din interiorul Bisericii ,,Adormirea Maicii Domnului” Mănăstirea Humor, Suceava Studiu tehnologic; probleme specifice de conservare

Intervenția de conservare a picturilor murale exterioare, din anii ’70, s-a limitat la operațiuni de urgență și anume la consolidarea stratului pictural, prin impregnarea peliculei de culoare1, și refa­cerea aderenței stratului de tencuială la suportul de zidărie.

Din această etapă ne parvine o bogată documentație fotografică și scrisă precum și, mai ales, releveele, pe care sunt menționate datele referitoare la starea de conservare a stratului de culoare și suport. Această documentație de conservare a constituit baza unui sistem de cercetare și monitorizare a ansamblului picturilor murale, dezvoltată continuu în anii ce au urmat.


Strategia de conservare, elaborată în urma desfășurării șantierului pilot, bazată pe o cercetare atentă și aprofundată a fenomenelor de degradare, a fost aplicată, pentru început, în pronaos și gropniță. Între 1977 și 1993 lucrările de conservare de la Humor au fost întrerupte. Experiența câștigată pe acest șantier pilot a fost preluată și dusă mai departe pe alte șantiere de restaurare, deschise în această perioadă.

În anul 1993, lucrările de conservare-restaurare a ansamblului picturii murale exterioare au fost reluate, de această dată, în regim de urgență. Intervențiile au fost realizate de echipa Pro Patrimonio, coordonator fiind profesorul Dan Mohanu.


După aproape douăzeci și șapte de ani de la prima intervenție, starea gravă de conservare a pic­turilor din naos și altar a fost adusă, din nou, în atenția Comisiei de componente a Ministerului Culturii. De aceasta dată, Comisia a hotărât că amânarea nu mai este posibilă și, prin urmare, a decis să dea curs intervențiilor de conservare din cele două încăperi.

1011



1Studiu tehnologic privind pictura murală din naos și altar

Pentru a înțelege problematica acestui ansamblu de pictură, din punctul de vedere al stării de con­servare, sunt necesare câteva lămuriri preliminarii referitoare la tehnica de execuție a acestuia.

Zugravul Toma de la Suceava este cel sub a cărui conducere o echipă de meșteri a realizat frumosul ansamblul de pictură de la mănăstirea Humor, la 1535.

Suportul de zidărie pe care este așternut stratul de tencuială este neomogen. Este realizat din mate­riale tradiționale și locale: bolovani de râu și cărămidă legate cu mortar de var, cu agregat grosier.

Prima decorație reprezentată de imitația de asize de cărămidă smălțuită2, este pictată pe o tencuială proaspătă de var cu adaos de nisip grosier, finisat fără prea mare îngrijire. Acest prim strat de tencuială și, totodată, decorație, cu o grosime variind între 1-2,5 cm., avea rolul de a egaliza denivelările zidului și reprezenta, în același timp, un decor nonfigurativ pregătit în așteptarea stabilizării structurii de zidărie și … a echipei de zugravi.

Cel de-al doilea strat de tencuială era compus din var pastă, de o mai bună calitate, armat cu fibre vegetale3. Acest strat de intonaco4 prezintă grosimi variabile între 0,5-2 cm. și lasă, la rândul său, să transpară iregularitățile zidului, chiar dacă într-o mai mică măsură.


Liniile de îmbinare a giornatelelor şi pontatelelor5 sunt vizibile în lumină razantă, de cele mai multe ori pe linia fașelor roșii ce delimitează scenele. În general, dimensiunile lor sunt impresionante: 3,5-4 m pe 1,5-2 m.

Urmele de sclivisire6 prezente, atât pe suprafața unei scene cât şi pe anumite zone particulare, cum ar fi pe zona portretelor, unele veşminte, etc. ajută la descifrarea modalității de „atacare” a suprafeţei de către pictor.

Pictura este realizată într-o tehnica mixtă: fresco-secco7. Analizele fizico-chimice efectuate de in­ginerul chimist Ioan Istudor8­­­, confirmate și de observațiile in situ, au dovedit utilizarea unui liant organic care, în condițiile improprii de microclimat, și-a pierdut coeziunea.

Desenul pregătitor, echivalent al sinopiei din pictura occidentală, este realizat cu pensula, folosind un pigment ocru auriu sau, în unele zone, negru. Inciziile desenului sunt specifice tehnicii de execuţie a fresco, iar în cazul picturii lui Toma de la Suceava aceste elemente sunt foarte atent însemnate, descriind foarte clar, chiar cu lux de amănunte, siluetele personajelor și liniile compoziționale.

Pe lângă toate aceste elemente, tipice tehnicii a fresco, se pot întâlni şi alte câteva, de tehnică a secco, specifice, însă, tehnicii de pictură post-bizantină din această perioadă. Enumerăm câteva dintre acestea: elemente de decor pe veșminte (perle), foiţa metalică (de aur) utilizată la nimbu­rile aureolelor, decorul floral de pe veșmintele Maicii Domnului (în altar) și Iisus Pantocrator (în calota naosului); pictarea nimbului crucifer (Iisus Pantocrator); suprapunerea unor linii de contur peste fondul realizat cu albastru azurit.

Pigmenții9 utilizați în pictura interioară sunt: roșu (cinabru, miniu de plumb, oxid de fier), ocru (oxid de fier galben și roșu), verde (de pământ, malachit), albastru (azurit); negru (cărbune), alb de var. Pentru poleiri: foiță de aur10 aplicată pe un mixtion (un amestec de rășină și roșu miniu de plumb). Datorită aspectului din prezent, putem deduce că, în zona superioară, mixtionul era de o calitate inferioară, observându-se prelingeri ale acestuia.

45



 


8

Starea de conservare a picturilor murale


Metodologia stabilită de echipa internațională, din anul 1971, completată ulterior, în cadrul proiectului din anul 1994, de profesorul Dan Mohanu, a stat la baza intervențiilor de conservare-res­taurare efectuate, începând din anul 2004, de către echipa Faber Studio, coordonată de semnatara acestor rânduri.

Și de această dată, starea avansată de degradare a picturilor murale din naos și altar a pus restau­ratorii la grea încercare. Au fost necesare noi investigații pentru reformularea unor etape metodologice, în special pentru consolidarea peliculei de culoare și tratamentul biodeteriogenilor.

Fenomene de exfoliere și pulverulență prezente, mai ales, pe zona chipurilor, mâinilor, elementelor de peisaj (munți, arhitectură)11, precum și depunerile consistente de praf, fum și gudroane, au făcut necesară o completare a metodologiei pentru operațiunile de curățare.

Această intervenție s-a efectuat cu dificultate, pelicula de culoare nepermițând atingerea. În prima etapă s-a folosit un strat de hârtie japoneză, ca tampon între pelicula de culoare și compresa cu soluția de curățare. O a doua etapă de îndepărtare a depunerilor aderente s-a făcut selectiv, la un interval de căteva zile, după stabilizarea stratului de culoare.

Din cauza umidității de capilaritate, a migrării și cristalizării sărurilor sunt prezente, în zona inferioară, fenomene de pierdere a coeziunii straturilor de tencuială. Consolidări de profunzime au fost făcute prin injectarea unui consolidant mineral (PLM I).

În urma expertizei biologice efectuată de către profesorul Ioana Gomoiu a fost depistată prezența unor formațiuni microbiologice. Genurile fungice predominante identificate au fost: Aspergillus niger, Penicillium, Rhizopus, Cladosporium, Trichoderma viride,Trichoderma album, Mucor Alter­naria și Aureobasidium. Tratamentele de biocidare12 s-au efectuat, de asemenea, în două etape: înainte și după operațiunea de curățare.

Din păcate, s-a constatat o extindere a biodeteriogenilor și în spațiul gropniței și pronaosului, mai ales în zona inferioară13. Schela ridicată anul acesta ne va oferi posibilitatea studierii suprafeței murale și efectuarea unei expertize privind starea de conservare a picturilor murale restaurate în anii ‘70 și în aceste două încăperi.


Ca o concluzie, la împlinirea a 40 de ani de la demararea lucrărilor de restaurare de la Humor, restaurare științifică, vedem că este necesar ca monumentul să fie supus unei monitorizări perma­nente, imediat după finalizarea intervențiilor de conservare. În condițiile în care această supra­veghere se realizează efectiv, metodele avansate de cercetare și tratament pot preveni apariția unor probleme ce au stat ascunse, evitând, astfel, o nouă intervenție de restaurare.

1415

 

* Articolul face parte din „Caietele restaurarii, Humor 2012”, pag. 32 – 39

 

 


 

Note:

 

1 Dan Mohanu, Proiect de conservare-restaurare, 1994: consolidarea stratului de culoare s-a făcut cu un fixativ inventat și brevetat în România, respectiv Dispersia transparentă de caseinat de calciu (D.T.C.C.) al cărei inventator este inginerul chimist Ioan Istudor.

2 Acest tip de primă decorație este des întâlnită atât la bisericile din Moldova cât și la cele din Muntenia; avea rolul de a masca o structură de zidărie neomogenă, realizată din bolovani de rău, piatră brută nefinisată, cărămidă, etc.

3 Armătura de fibre vegetale avea rolul de a menține umiditatea necesară realizării picturii în frescă și de a reduce cra­clurile ce pot apărea în urma procesului de carbonatare a varului. În compoziția acestui strat de tencuială s-au găsit, accidental, fragmente de crenguțe, tulpini de cânepă, sfoară, sâmburi, fragmente de lemn, cărbune, etc.

4 Denumire ce provine din limba italiană și care definește un strat de tencuială proaspătă pe bază de var, pe care este realizată pictura propriu-zisă.

5 Giornatele; pontatele (lb. it.) sunt termeni specifici tehnicii de pictură a fresco și definesc suprafețe de lucru ce pot fi finalizate într-o zi de lucru, respectiv suprafața murală dintre două poduri de schelă. Zonele de îmbinare sunt vizibile pe suprafaţa faşelor de culoare rosie, ce despart scenele.

6 Prin presarea ușoară cu mistria crusta de carbonat de calciu este spartă, permițându-se astfel fixarea pigmenților pe tencuiala proaspătă.

7 Tehnica de pictură a fresco este confirmată, aici, de prezența urmelor de sclivisire, incizii ale desenului compoziției (vizibile în lumină razantă), puncte de compas (pentru realizarea aureolelor), îmbinări ale stratului de tencuială (gior­nate și pontate), tonuri de culoare compacte, suprapuneri de tonuri (pigmenții de cupru sunt aplicați pe un strat de negru de cărbune), fixarea stratului de culoare prin procesul de carbonatare.

Elementele care indică finalizarea al secco a unor detalii (portrete, mâini, etc.) sunt reprezentate de fenomenele de pulverulență prezente, cu precădere, pe aceste zone sau corecturi ale imaginii pictate peste foița de aur.

8 Este vorba despre caseinatul de calciu care joacă un rol important în fixarea pigmenților pe suprafața stratului de tencuială aproape uscat.

9 Identificările au fost făcute în urma analizelor fizico-chimice de laborator de către inginerul chimist Ioan Istudor, inginerul chimist Olimpia Barbu și inginerul fizician Gheorghe Niculescu.

10 Oxidările vizibile, pe anumite zone, ne arată că foița de aur era, uneori, combinată cu argint.

11 În general, tonurile de culoare realizate cu pigmenți de pământ prezentau fenomene de pulverulență. Detalii cum ar fi: chipurile, mâinile, picioarele, au prezentat, din cauza faptului că au fost realizate mai târziu, când stratul de tencuială era aproape uscat, același tip de degradare.

12 Biocidul recomandat a fost Biotin R, în acetonă, conc. 5%

13 Măsurile de întreținere favorizează dezvoltarea unor formațiuni microbiolocice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *