Particularităţi şi perspective ale conservării în timp a picturilor murale exterioare de la Biserica Mănăstirii Voroneţ

S-a constat astfel că, după 28 de ani de la prima intervenţie de restaurare stratul de culoare se confruntă cu acelaşi fenomen de pierdere a aderenţei la suport cât şi pierderi de coeziune între particulele de pigment. Degradărilor de tip exfolieri şi micile umflături prezente pe suprafaţa pictată ca urmare a desprinderilor stratului de culoare de suport ori a fenomenului de recristalizare a criptoflorescenţelor, respectiv sărurile aflate în stratul suport, au fost puse în evidenţă cu ajutorul luminii razante iar zonele cu strat de culoare decoeziv au fost stabilite în urma efectuării testelor de contact.

Intervenţiile din anii `80, executate în regim de urgenţă pentru salvarea picturilor murale exterioare ale Bisericii Mănăstirii Voroneţ au constat în: replantarea pe absida de nord a unor fragmente de frescă desprinse din zona superioară a absidei, îndepărtarea mortarelor de reparaţie necorespunzătoare începând cu zona crăpăturilor de la îmbinarea pridvorului cu pronaosul şi refacerea structurii de zidărie, consolidarea stratului suport, completarea zonelor lipsă din stratul suport cu mortare pe bază de var, urmată pe anume zone de integrarea cromatică a chituirilor cu mortare colorate şi integrare a fresco în tehnica tratteggio, stabilizarea pulverulenţelor şi fixarea stratului de culoare în curs de exfoliere, ca o primă intervenţie de urgenţă.

Replantările au readus în operă mici fragmente de frescă recuperate şi s-au repus în plan deformări ale stratului suport şi dislocări cu pericol de desprindere. Cercetările stratigrafice efectuate în anii ‘80, în special pe latura de sud şi nord, la zona de îmbinare a pridvorului cu pronaosul au pus în evidenţă trei tipuri de mortare de reparaţie ceea ce denotă că au existat trei intervenţii la nivelul reparaţiilor stratului suport. Parcurgem astfel o istorie a materialelor folosite în construcţii în diverse etape: prima intervenţie de refacere neomogenă a structurii de zidărie (cărămidă şi piatră) apoi completarea lacunelor stratului suport cu un mortar pe bază de var, în următoarea intervenţie s-a folosit ipsosul, iar ultimul material folosit la reparaţie a fost cimentul.

12




21Materialelele necorespunzătoare au fost îndepărtate, după care lacunele stratului suport s-au chituit cu mortar pe bază de var – nisip. Tratarea diferenţiată a chituirilor stratului suport a avut în vedere rezolvarea problemelor de conservare şi în acelaşi timp găsirea formulei optime de punere în valoare a picturii murale originale. În acest sens intervenţiile echipei de restauratori din care făceau parte prof. Oliviu Boldura şi Tatiana Pogonat au fost în prealabil dezbătute în întrunirile comisiilor de specialitate care aveau drept membri nume sonore astăzi în Istoria Artei: prof. Vasile Drăguţ, prof. Corina Popa, prof. Răzvan Theodorescu, arh. Cristian Moisescu şi Alexandru Efremov – istoric de artă. De asemenea, se cuvine să menţionăm permanenta asistenţă de specialitate pentru analize specifice a ing. chimist Ioan Istudor şi a biologului Ioan Ioniţă a căror contribuţie în domeniul restaurării este remarcabilă.

Corelarea datelor obţinute din analizele de laborator cu observaţiile restauratorilor au avut drept rezultat identificarea cauzelor degradărilor picturilor murale exterioare; aceleaşi cauze au acţionat şi asupra stării de conservare a picturilor murale din interiorul bisericii. Principalul factor este reprezentat de fenomenul de solubilizare, migrare şi recristalizare la suprafaţa de evaporare a sărurilor de tip sulfaţi a căror prezenţă excesivă se regăseşte în centura perimetrală de ciment aplicată zidăriei în scopul consolidării structurii arhitecturale. Sursa de umiditate pe baza căreia poate fi pusă solubilizarea sărurilor poate fi meteorică ori ambientală. Infiltrarea apelor pluviale prin acoperiş a fost în atenţia intervenţiilor asupra ansamblului arhitectural finalizate în anul 1977 în urma cărora biserica a primit un acoperiş din tablă zincată cu streaşină amplă (proiect întocmit şi pus în practică între 1962-1970, de către arh. Ioana Grigorescu). În aceeaşi perioadă au fost adăugate zidurile de incintă de pe latura de vest, nord şi est, până la turnul clopotniţă, pe considerentul protejării picturilor murale exterioare de curenţii de aer, predominanţi nord-est. Supradimensionarea acoperişului şi înălţarea zidurilor de incintă s-a realizat în urma cercetării intreprinse de către Direcţia Monumentelor Istorice referitoare la studiul impactului curenţilor de aer asupra picturilor murale aplicat pe o machetă într-un tub aerodinamic.

În timp, pe lângă zidul de incintă s-a dezvoltat o vegetaţie arboricolă, care prin dezvoltarea coroanelor cu mult deasupra zidurilor opreşte orice ventilare a spaţiului din incinta bisericii, excesul de umiditate stagnează astfel în special pe latura nord, nord-est. Schimbarea microclimatului ambiental prin inducerea efectului de seră creat pe zona mai puţin ventilată, a fost desemnat şi în anii 80 la fel ca şi in 2008 ca fiind responsabil de activarea sărurilor din centura perimetrală şi prezenţa degradărilor de tip exfolieri. Atunci, ca şi acum, s-a recomandat de către restauratori tăierea arborilor ce depăşesc, de două ori, înălţimea zidurilor de incintă pentru a pemite evaporarea umidităţii care stagnează pe latura de nord.

132aP1012165



34r001-020

În timpul investigaţiilor premergătoare intervenţiilor de restaurare aplicate picturilor murale interioare s-au pus în evidenţă formaţiunile saline şi efectele generate de activitatea acestora, în special pe bolţi şi arce dar şi pe registrele superioare. (foto 15, 16) În vederea stabilizării microclimatului, s-a procedat la schimbarea acoperişului de tablă zincată1 cu unul din şindrilă2 şi la termoizolarea podului bisericii – acţiune desfăşurată în cursul anului 2003. Totodată, pentru evitarea alimentării zidurilor bisericii cu apă prin fenomenul de ascensiune capilară s-a refăcut trotuarul perimetral cu rigole funcţionale de preluare a apei pluviale3.

Problema menţinerii umidităţii relative a aerului la cote ridicate pe latura de nord rămâne de actualitate totuşi, după cum se poate observa doar prin simplul fapt că lichenii, muşchii şi vegetaţia măruntă avansează spre bancheta de piatră şi paramentul bisericii, invadând noile dale de piatră ale trotuarului recent aplicat. Eradicarea agenţilor biologici de acest gen se dovedeşte a fi la îndemâna restauratorului, după cum arată testul de biocidare aplicat cu prilejul cercetării stării de conservare a picturii murale exterioare de pe faţada de nord, în anul 2008. Problema de fond rămâne însă, şi aceasta este ventilarea spaţiului.
Referitor la faptul că după 28 de ani ne confruntăm cu acelaşi fenomen de pierdere a aderenţei stratului de culoare la suport, este necesar să precizăm că intervenţiile de atunci pentru acest tip de degradare au avut la bază folosirea unui adeziv brevetat de către ing. chimist Ioan Istudor şi pictorul Gheorghe Ciobanu: dispersia transparentă de caseinat de calciu. La fel ca şi alte produse, şi acesta îşi pierde în timp din proprietăţi, având un indice de contracţie care, asociat cu fenomenul de îmbătrânire este accelerat de acţiunea factorilor de microclimat.

3129 130

Pentru restabilirea aderenţei stratului de culoare exfoliat, disperia transparentă de caseinat de calciu rămîne în actualitate4 cu menţiunea monitorizării suprafeţelor tratate şi repetarea operaţiunii atunci când se constată pierderea calităţilor adezivului folosit. Studiile relativ recente şi aplicate în ţara noastră în anii 1997-2000 cu prilejul colaborării internaţionale în vederea restaurării ansamblului de picturi murale de la Biserica Mănăstirii Probota ne aduc în atenţie avantajele folosirii tramentelor chimice pe suprafeţele minerale poroase, sărăcite în liant şi cu probleme de pierdere a coeziunii. După o serie de investigaţii specifice şi monitorizări, aceste tratamente au fost integrate în procesul de conservare-restaurare a picturilor murale executate al fresco.

24 125 126 127 1




33Tratamentele minerale, în mod diferenţiat, sunt metode eficiente de stabilizare a ionului sulfat şi restabilirea coeziunii particulelor rămase fără liant atât la nivelul stratului suport cât şi la nivelul stratului pictural.
La Voroneţ, deoarece centura de beton rezolvă o problemă structurală şi, prin urmare, nu poate fi îndepărtă, rezolvarea umidităţii ambientale rămâne o preocupare permanentă (nu numai acest monument se confruntă cu astfel de probleme). În perioada 2008-2010 s-a iniţiat o acţiune amplă de conservare a picturilor murale exterioare prin aplicarea tratamentelor minerale. Astfel, faţada de nord şi absida altarului de la Voroneţ a fost protejată prin restabilizarea stratului de culoare şi a stratului suport supus acţiunii constante a factorilor de mediu. De asemenea, s-a stabilizat o parte din sărurile solubile respectiv ionul sulfat şi s-au îndepărtat, în limita rezistenţei mecanice, sărurile insolubile de pe suprafaţa pictată. Prin urmare, stratul de culoare este descărcat de eflorescenţe, aderenţa stratului de culoare la suport a fost restabilită şi s-a refăcut coeziunea pigmenţilor şi a suporturilor friabile sărăcite în liant. Din păcate, evoluţia mecanică a criptoflorescenţelor, altele decât gipsul, nu poate fi rezolvată decât prin ameliorarea condiţiilor de microclimat.
Trebuie subliniat că posibilitatea aplicării unor astfel de tratamente se datorează evoluţiei cercetărilor în domeniul restaurării şi conservării operelor de artă faţă de care restauratorul trebuie să aibă o deschidere şi aprofundare conştientă la noile cercetări, adaptată la situţiile particulare, având ca permanent reper principiile restaurării şi în deplină concordanţă cu rezultatele investigaţiilor aplicate fiecărui caz în parte.

Demersul nostru profesional pentru conservarea durabilă a picturilor murale trebuie să fie dublat de o monitorizare responsabilă şi profesională, prin care să se urmărească în timp atât evoluţia parametrilor de microclimat cât şi fenomenele incipiente ce pot apărea din diverse cauze. Semnalarea şi intervenţia în timp util este o garanţie a conservării durabile a valorilor artistice. Întocmirea periodică a unor fişe de monitorizare este un prim pas prin care luăm cunoştinţă de starea de conservare a monumentelor istorice în ansamblul componentelor sale şi împreună cu autorităţile responsabile se vor face demersurile necesare pentru iniţierea măsurilor impuse de situaţiile nou apărute. Trebuie menţionat faptul că emiterea unei legislaţii cu caracter administrativ nu acoperă un demers profesional de monitorizare a monumentelor. Acesta este un concept interdisciplinar complex, pornind de la conservarea elementului de arhitectură, stabilitatea structurală şi valorificarea estetică a componentelor artistice cu aplicare directă asupra monumentului istoric sau a bisericii.
În acest sens apreciem favorabil eforturile grupului interdisciplinar de specialişti, grup înfiinţat în cadrul Complexului Muzeal Bucovina din Suceava a Departamentului de Monitorizare a Monumentelor Istorice înscrise pe lista UNESCO. Din păcate, din monitorizările făcute de mai bine de doi ani, rezultă necesitatea luării unor masuri urgente, mai ales la monumentele înscrise pe lista UNESCO, dintre care amintim Biserica Mănăstirii Probota, cu finalizarea restaurării în anul 2000. Prin urmare, monitorizarea suprafeţelor exterioare cu pictură murală de la Voroneţ sunt un prim pas privind urmărirea în timp a intervenţiilor de conservare – restaurare.

exterior bariu 0123736

* Acest articol face parte din „Caietele restaurarii, Humor 2012”, pag. 114 – 123.





Note:

1 Acest acoperiș a fost aplicat fără termoizolație, în vara anului 1977 de către o echipă a Direcției Monumentelor Istorice după un proiect întocmit de căte arh. Gheorghe Sion.
2 Refacerea acoperișului s-a făcut cu finanțarea Mănăstirii Voroneț de o echipă din Maramureș.
3 Schimbarea acoperișului, din 1977, trebuia urmată de o serie de alte lucrări impuse de lărgirea acestuia. Astfel, se impunea refacerea rigolei după noua picătură a streașinei și termoizolarea din podul bisericii. Aceste intervenții nu s-au mai executat deoarece D.M.I. a fost desfințată la 1 decembrie 1977 și nu a mai avut cine continua lucrările.
4 Deși este un produs de natură organică prezintă o anumită compatibilitate tehnologică rezultată din analizele chimice a pigmenților care au determinat o prezență proteică iar dispersia transparentă de caseinat de calciu, până acum, nu a suferit fenomene de biodeteriorare, chiar în mediul ambiental în care a fost folosită.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *