Ieud Deal: desprãfuirea stratului pictural, recuperarea și replantarea fragmentelor de picturã, asigurarea profilacticã.

În momentul demarãrii restaurãrii, pictura bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Ieud se afla într-o stare de conservare precarã sub directa influențã a unui complex de factori de degradare: fizici, chimici, biologici coroboratã cu acțiunea – factorului uman.

Printre formele de degradare ce s-au observat la primul contact vizual la interior au fost depunerile de diverse origini, constituite dintr-o întreagã varietate de tipuri: praf, pulberi, rumeguș, pânze de păianjen dar chiar și guano.


Neetanșeitatea monumentului a facilitat circulația aerului și totodatã pãtrunderea și depunerea de reziduuri atmosferice pe întreaga suprafațã a picturii. La acestea s-a adãugat o altã categorie de depuneri, slab aderente, provenite din acțiunea biodeteriogenilor: pânze de pãianjen, fibrã lemnoasã și rumeguș rezultat în urma atacului xilofag. De asemenea, o datã cu trecerea timpului, acestea s-au amplificat și de multe ori un tip de depunere a reprezentat suportul pentru un altul. De exemplu peste depunerile de praf de la suprafața picturii au apãrut pânze de pãianjen în rețeaua cãrora s-au înglobat noi reziduuri fine de fibrã lemnoasã și rumeguș. S-au format astfel depozite complexe cu localizare în special în zonele de racord ale pereților dar și pe verso-ul sau în spatele benzilor textile desprinse de suport. Aceste spaţii au reprezentat locul ideal de depozitare a reziduurilor de orice tip astfel cã îndepãrtarea lor a constituit o urgențã din cauza riscului crescut de dezvoltare rapidã a biodeteriogenilor prin calitatea de nișã ecologicã pentru aceștia din urmã. Nu în ultimul rând, pe timpanele de vest şi de est s-au pus în evidențã materii fecale (guano) care au indicat prezența liliecilor.

fig.1 n 13fig.2  00fig.3 panze paienjeni 5


 


fig.5  tavan 14Desprãfuirile şi îndepãrtarea depunerilor slab aderente la nivelul picturii s-au efectuat utilizându-se pensule moi și uscate. S-a avut în vedere fragilitatea stratului pictural astfel cã operațiunea a presupus acuratețe și atenție maximã mai ales în zonele cu benzi textile desprinse, de unde s-au îndepãrtat depozite de reziduuri. Este de menționat faptul cã suprafața picturii, prin specificul ei, este neuniformã ceea ce a impus la desprãfuire urmãrirea tuturor neregularitãților. S-a evitat astfel posibilitatea fixãrii reziduurilor pe suprafaţa stratului pictural, urmând momentul efectuãrii operațiunilor de consolidare. Guano a fost îndepãrtat de pe picturã printr-o acţiune mecanicã atentã, utilizându-se bisturie cu lamã fixã.

Aspectul picturii și lizibilitarea imaginii sunt vizibil îmbunãtãțite dupã cum se poate observa în imaginile dinainte și de dupã operațiunile de desprãfuire și îndepãrtare a depunerilor slab aderente.

 

O altã acțiune care a constituit o particularitate a acestui caz a fost reprezentatã de faptul cã odatã cu desprãfuirea s-a recurs la recuperarea fragmentelor de grund și picturã aflate în cãdere dar suspendate în rețeaua plaselor de pãianjen. Aceste elemente s-au desprins în urma acţiunii umiditãții prin pierderea coeziunii ca urmare a degradãrii liantului din grund, sub influenţa umiditãţii. Pentru recuperarea lor s-a recurs la un procedeu de replantare. Într-o primã fazã s-a realizat fixarea fragmentelor pe bucăți de foițã japonezã cu ajutorul unei pensule îmbibate într-o soluție apoasã de clei de pește. Apoi s-au replantat pe perete la zona de desprindere pensulând peste foițã același adeziv. Procedeele descrise au necesitat maximã finețe și precizie în finalizarea lor. Prin aceastã acțiune ce s-a realizat pentru toate cazurile de acest tip prezente la nivelul picturii monumentului s-a recuperat o importantã parte de materie picturalã.


Pictura a suferit multiple desprinderi cauzate în special de acțiunea umiditãții ținând cont și de fragilitatea tehnicii originale de execuție. S-au evidențiat astfel: eroziuni, exfolieri, desprinderi, pulverulențe, benzi textile desprinse, o datã cu fisurarea lemnului sau distanțarea bârnelor din construcție. În toate zonele ce au prezentat degradãri active, implicit risc de apariție a lacunelor s-a recurs la asigurarea profilacticã a stratului pictural.

fig. 6  i 2fig. 6  i 3fig.7  f 7


 

 

 



 

Operațiunea de asigurare a reprezentat o mãsurã de urgențã și a fost realizatã prin aplicarea cu ajutorul unei pensule cu pãr moale la suprafața picturii, a unei soluții apoase de clei de pește prin intermediul foiței japoneze. S-a avut în vedere întinderea uniformã a consolidantului, mișcarea executându-se dinspre interiorul fragmentului de foițã de protecţie, cãtre margini realizându-se astfel acoperirea în totalitate a zonelor cu probleme. Majoritatea asigurãrilor s-au realizat pe pictura de pe laturile de nord și de est aici existând cele mai multe zone cu desprinderi, prezentând risc de apariție a lacunelor.   Fenomenul este explicabil prin stagnarea umiditãții, de unde și efectele degradatoare ale acesteia la nivelul suportului de lemn şi la nivelul picturii.


fig.14 HPIM2797

Un caz aparte a fost reprezentat de pictura de pe benzile textile desprinse. Aceste fâșii fuseserã aplicate ca suport protectiv faţã de modificãrile în volum ale lemnului. Desprinzându-se, pictura ce le acoperea a suferit degradãri precum cracluri, exfolieri, desprinderi, lacunãri. Acest gen de degradare abundând s-a impus din nou asigurarea profilacticã a picturii, pentru fiecare caz în parte. Asigurarea nu s-a realizat în acest caz numai ca protecție temporarã, ci a vizat și viitoarea operațiune de lipire a pânzelor.


O altã situație în care a fost necesarã asigurarea profilacticã a reprezentat-o acțiunea de îndepãrtare a elementelor metalice de tipul cuielor. Astfel, pe pictura din jurul acestora s-a aplicat foițã de protecție prin același procedeu descris anterior. S-a evitat în acest mod, dizlocarea picturii în momentul extragerii cuielor.

Monumentul se dezvăluie prin procedeele amintite anterior, astfel că se relevă mai ușor tipurile și gradul de degradare dar și aspecte ce țin de citirea imaginii. Aceste operațiuni, în totalitatea lor, înlesnesc și activitãțile decizionale privind metodologia corectã de conservare – restaurare ce urmeazã a fi aplicatã.


fig.10 DSC04358 1fig.11 HPIM2763fig. 12 DSC04359


 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *