Principii / practică, tema atelierului, își propune să ridice problema aplicării principiilor de conservare-restaurare ilustrată prin mai multe studii de caz (exemple din iconostasele de la Stelea, Peri și Arbore, și alte obiective la care a lucrat S.C. Harmening 1824 S.R.L.), dar și să atragă atenția asupra modului în care aceste principii sunt înțelese.
În plus, în cadrul atelierului va fi prezentat un material conceput pentru intervențiile de îndepărtarea a depunerilor de fum de pe structurile fragilizate și neconsolidate ale stratului pictural – distempera de la Bisericile de lemn – documentația științifică compusă din documentația fotografică (investigare imagistică Scanning Electron Microscope-SEM) și analiza compoziției materialelor (prim EDX și XRF).
”Cum aplicăm în practică principiile de conservare-restaurare
Cunoaștem principiile de conservare-restaurare, dar efectul finalizării operațiunilor executate pe opera de artă dezminte de multe ori, cunoașterea esenței acestor principii.
Pentru început facem constatarea că nu toată lumea înțelege la fel noțiunile cuprinse în principiile de conservare-restaurare.
Dovadă sunt:
– intervențiile de impregnarea cu ceară ale suporturilor de lemn (cu toate că se cunoaște că ceara nu este un material reversibil din structura lemnoasă),
– vernisarea lucioasă a icoanelor de factură populară prin care se modifică tehnica originală
– dezmembrarea fără discernământ a iconostaselor și remontarea lor la fel, cu aceleași tehnici de prindere, cu toate că structurile materiei originalului nu mai au caracteristicile inițiale.
– aplicarea de retușuri în cantități mai mari decât este necesar pentru lizibilitatea reprezentării figurației, cu toate că toată lumea pare să fie de acord cu restaurarea minimă de tip conservativ sau arheologic,
– sau mai rău, fabricăm lacune în interiorul zonei cu retuș, imitînd o atitudine de falsă restaurare arheologică
De ce se întâmplă acest lucru?
Poate pentru că nu judecăm principiile cu un instrument de cunoaștere adecvat sau nu punem în mișcare atitudinea necesară pentru a face controlul faptului real, un control calificat asupra realității.
Atât la Iconostasele Bisericii Mănăstirii cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” Humor, a Bisericii Mănăstirii Stelea din Târgoviște, a Bisericii cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului” fostul Schit Țigănia sat Peri, jud. Vâlcea, cât și la obiectivele pe care le punem în discuție cu această ocazie am abordat structura lemnoasă degradată în urma atacului biologic, prin descifrarea faptului real și punerea în mișcare, în practică a principiilor de conservare-restaurare.
Faptul real la Iconostasul de la Humor înseamnă constatarea că stratul pictural are o greutate de 4,50-5,00 Kg iar scheletul de susținere al Iconostasului este construit din blaturi care pot susține 500-700 tone în sarcină. Dacă înaintăm cu cercetarea faptului real, ajungem la concluzia că nu încărcarea cu masă lemnoasă poate conserva structurile lemnoase degradate, ci abordarea problematicii din alt unghi și anume al rezistenței structurilor intime ale originalului.
Faptul real la Iconostasele de la Biserica cu hramul ”Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore, jud. Suceava, Peri și Stelea este constatarea că registrele sunt poziționate unele peste altele. Aceste poziționări pe verticală crează o presiune care în anumite condiții de conservare produc forme de degradare asupra suportului lemnos al registrului inferior, mai întotdeauna puternic degradat în urma atacului biologic.
Punerea în mișcare a principiilor de restaurare presupune păstrarea integrității materiei operei de artă însemnând în fond exprimarea acestor principii prin acțiunea de conservare executată pe opera de artă.
Dar ce înseamnă să avem instrumentul de cunoaștere adecvat, atitudinea necesară pentru a face controlul faptului real și înscrierea acestuia în limitele impuse de principiile de conservare-restaurare?
Cum putem beneficia de acest instrument și de atitudinea necesară cunoașterii faptului real?
De unde vine această poziționare conceptuală față de lume, și care este manualul de întrebuințare al instrumentului rațional, astfel încât odată cunoscut instrumentul să poată fi folosit de fiecare în slujba imensul potențial pe care îl deține și pe care să-l utilizeze pentru a produce CUNOAȘTERE VIE, aplicată în schema principiilor de conservare-restaurare.
Pentru a oferi un răspuns apelăm la foarte scurte fragmente din scrieri ale unor gânditori care s-au ocupat de subiect adică de modul de a dobândi instrumentul de cunoaștere rațională, urmând ca în acest context care oferă suportul conceptual din spatele deciziilor de a aborda operațiunile de conservare ale suportului și al stratului pictural să prezentăm exemple din Iconostasele de la Stelea, Peri și Arbore, și alte obiective la care am lucrat.
De asemenea prezentăm un material conceput pentru intervențiile de îndepărtare a depunerilor de fum de pe structurile fragilizate și neconsolidate ale stratului pictural – distempera de la Bisericile de lemn – documentația științifică compusă din documentația fotografică (investigare imagistică Scanning Electron Microscope-SEM) și analiza compoziției materialelor (prim EDX și XRF).”
Dinu Săvescu, Cornelia Săvescu, Alis Jitărescu și Geo Niculescu.